Pace de ochii lumii

PSD şi PD-L au decis să facă pace, să nu se mai atace în public şi să-şi spele rufele în familie.

 Zis şi făcut, numai că dorinţa de linişte a celor două partide e imposibil de îndeplinit. Oricâte declaraţii împăciuitoare ar da alde Niţă, Udrea, Ponta sau Videanu. Nici PSD, nici PD-L, nu pot să stea impasibili în apropierea alegerilor prezidenţiale, să nu-şi atace adversarul şi să nu încerce să murdărească un candidat sau altul.
Pentru PSD va fi imposibil să ducă lupta pentru Cotroceni fără a lovi în Traian Băsescu. Adică în tătucul PD-L, partid care nu va putea să stea nici el cu mâinile în sân şi va trebui să riposteze pentru a-şi proteja liderul. Şi cum va riposta? Dezvăluind o afacere a vreunui ministru PSD, dând pe mâna DNA un alt ministru PSD, lăsând să se scurgă în presă tot felul de informaţii despre colegii de coaliţie. Sau, şi mai uşor, tăind din fondurile unor ministere sau primării şi consilii judeţene care aparţin aliaţilor. Şi uite aşa se duce pacea.
PD-L nu va putea duce o campanie pentru prezidenţiale cu steagul alb în mână, aşa cum şi-ar dori PSD. Şi va fi imposibil să nu îl ia la ţintă pe (deocamdată) principalul contracandidat al lui Traian Băsescu, preşedintele Senatului, Mircea Geoană. Ori, să nu uităm, Geoană e chiar preşedintele PSD. Aşa că, dând în Mircea Geoană, PD-L va da chiar în colegii de coaliţie cu care ieri s-a angajat să se împace.
Dorinţa celor două partide e aşadar greu de îndeplinit. Mai ales într-un an electoral care va decide viaţa politică a ţării pe următorii cinci ani. Nu va exista pardon în bătălia electorală, meciul va fi fără menajamente, iar scopul e imens pentru că va stabili viitorul celor două partide pentru mulţi ani de acum înainte. Astfel că, o pace precum cea trâmbiţată ieri nu poate fi decât de ochii lumi. În realitate, între cei doi parteneri nu va fi niciodată linişte.