„Înscrisuri despre prefecturi găsim încă din antichitate, când în Roma Antică, în vârful ierarhiei funcționarilor imperiali, exercitându-și atribuțiile în prefecturi – unități administrative ale statului roman, găsim prefectul ca reprezentant al împăratului ce acționa în numele acestuia.
În România, noțiunea de „prefect” o întâlnim în Muntenia și Moldova încă înainte de Unirea Principatelor (1859), chiar dacă cei care o reprezentau purtau denumirea „ispravnici de județe” sau „ispravnici administratori”.
În conformitate cu Legea comunală din 1 aprilie 1864 și Legea pentru înființarea consiliilor județene, din 2 aprilie 1864, care prevedea că „prefectul, cap al administrației județene, dirige toate lucrările acestei administrațiuni, îi execută hotărârile consiliului județean” certificăm înființarea Instituției Prefectului în România în urmă cu 150 de ani.
De-a lungul timpului, Instituției Prefectului i s-a acordat o importanță deosebită de către domnitorii, regii sau guvernele ce s-au succedat la conducerea țării, conferindu-i puteri diferite, de la un rol cu competențe restrânse până la cel de șef al județului, în funcție de modificările asupra legilor ce stabileau poziția prefecturilor.
După revoluția din decembrie 1989, prin Constituție și Legea nr.69/1991 privind administrația publică locală, prin legea nr. 340/2004 și alte legi specifice, Instituția Prefectului și implicit prefectul au fost repuși în locul și rolul ce li se cuvine într-un stat de drept.
În prezent, prefectul, reprezentantul Guvernului în teritoriu, autoritate a administrației publice locale și conducător al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte autorități centrale ale administrației publice este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. Pentru exercitarea prerogativelor își desfășoară activitatea în cadrul Instituției Prefectului – instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu și este ajutat în activitatea sa de subprefect, amândoi făcând parte din categoria înalților funcționari publici.
Urmărind evoluția țării noastre este evident că odată cu instituirea administrației, prefecturile au avut un rol importantă în dezvoltarea României acționând în direcția respectării legilor românești. Istoria dovedește contribuția semnificativă asupra bazelor înfăptuirii politicilor statului român de colonizare a noilor teritorii, asupra acțiunilor de împroprietărire, de ridicare a nivelului de instrucție și educație.
Este indiscutabil faptul că prin competență, cinste și corectitudine prefecții României, specialiști în diferite domenii au contribuit la ridicarea țării noastre din punct de vedere economic, cultural și social prin activități corecte, competente desfășurate pentru și cu sprijinul locuitorilor țării.
150 de ani de la înființarea Instituției Prefectului în România reprezintă pentru mine un moment aniversar ce îmi oferă ocazia de a-mi exprima respectul față de predecesorii noștri, prefecți și subprefecți, pentru modul în care au ales să-și facă datoria, servind interesul național pentru a promova o imagine credibilă și coerentă a instituției pe care astăzi noi o reprezentăm.”
