Hotărât lucru acest an este cum nu a mai fost altul. Cel puțin în istoria recentă. Criza sanitară a făcut ca puținele momente de bucurie să fie trăite cât mai din plin. Desigur fără abuzuri. Un astfef de prilej este și Crăciunul care bate deja la ușă. Iar simbolul Crăciunului este bradul. Sigur că, mai ales acum în ultimii ani bradul poate fi și ecologic, din plastic, din alte materiale sau doar un simbol mai mult ori mai puțin interpretabil. Totuși bradul natural rămâne prima opțiune în preferințele arădenilor. „Am zis că anul ăsta facem un brad mai mic, poate chiar artificial. Însă am doi nepoți, iar soția mi-a spus ca nu cumva să rămânem fără brad. Iar dacă spune soția, știți cum e, nu mai pui întrebări. Asta dacă vrei să ai liniște. Glumesc desigur. O facem pentru nepoți în primul rând“, spune O.L., un arădean recent pensionat. Dar care este alegerea prin piețele arădene? Încă de la începutul lunii, un comerciant a venit cu marfa în Piața Mihai Viteazul, cu brazi din import. În special din Danemarca. Foarte frumoși ca formă, stufoși, simetrici ca și conformație, tot ce vrei. Un singur cusur li se putea găsi: nu miroseau a brad. De fapt mai era unul|: prețul. Un brad frumos de vreo doi metri și un pic înălțime se vindea și cu 250 de lei. Alții și mai înalți pentru o casă decentă și cu 5-600 de lei. Dar asta era la începutul lunii, când omul era singur pe „pistă“ cum se spune. Între timp lucrurile s-au mai schimbat…

Au sosit „albanezii“

În ultimele două săptămâni piețele arădene au fost invadate de către comercianți sosiți în special din județul Albă. Dar am văzut și mașini cu numere de înmatriculare de Bihor și Caraș-Severin. Au venit cu brazi, molizi, unii aveau chiar și brazi argintii. Cei din urmă se aflau în fruntea listei de prețuri. Și 300 de lei pentru un exemplar de vreo trei metri. Două sute pentru unul de doi metri. Cum ar veni: suta și metrul. Un vânzător se recomandă Grigore și e din Arieșeni. Un cumpărător, ce pare cu dare de mână, ochește un superb exempalr de brad argintiu. Grigore simte că poate fi momentul lui. Îl „scanează“ rapid pe potențialul client și zice fără să clipească: 400 de lei. Ăsta era exemplarul acela frumos de 300 de lei. Cu zece minute înainte și când nu păream interesat. Dar „albanezul“ a simțit că omul are bani. „Portofelul ca purcelul“ cum se zice. Totuși, mușteriul nu se aruncă. „Cam mult ceri“. „Șefule, ăsta este din vârf. O jumătate de oră m-am cățărat pe un brad de 80-90 de ani. Pînă sus curgea apa pe mine. Dar e o frumusețe de argintiu. Nu găsești așa ceva peste tot locul. E argintiu, original din Arieșeni. Omul zice își dau 250 pe el. Hai, șefule că mă aruncă nevasta din casă. Trei sute și e al dumitale!“ Omul scoate banii și înșfacă bradul. Ca pe o pradă, ca pe un trofeu. A fost mica lui vânătoare. Dar asta a fost o piesă de lux, ca să spunem așa. La talpă, jos, unde fiecare leu contează, un brad de un metru și un pic, dar și mai puțin simetric și estetic se vindea cu prețuri variind între 40 și 80 de lei. Funcțiede înălțime. Crengile de brad cu prețuri între 3 lei și 8 lei legătura, funcție de mărimea și numărul crengilor. Mai este o zi de cumpărături de brazi. Cel mai probabil prețurile vor scădea și mai mult. Vânzătorii vor dori să plece la casele lor, așa că probabil vor să scape de marfă și vor ceda destul de mult din preț. Până la urmă, fiecare brad își găsește omul său. Nu vi s-a întîmplat așa de fiecare dată? Găsiți-vă bradul și liniștea. Sănătate!

Recomandările redacției