Fotbalul românesc a făcut o minune, chiar două, a treia era prea mult într-un singur sezon. Oricât ar fi de binevoitoare, până la urmă, astrele îi favorizează tot pe cei puternici. Norocul, inspirația și determinarea țin loc de valoare într-un meci din zece, restul e cancan. Steaua a eliminat Ajaxul, CFR-ul a câștigat în „fieful” lui Sir Alex, destul cu „șocurile” deocamdată. În ciuda rezultatelor istorice ale celor două grupări, România tot nu este reprezentată în sferturile de finală ale cupelor europene, așa că rămânem cu duelurile din mocirla (la propriu și la figurat) Ligii 1.

Minunile stagiunii au „provocat” câteva nopți albe, râuri de elogii în presă și un val de mistifăcări ale lui Gigi Becali. Ba, stați puțin, a mai și „umflat” nițel coeficientul european al țării noastre, dar, pentru cei care stau și vor sta mereu la „masa bogaților” toate astea nu sunt decât picături într-un ocean. În decembrie, pe Manchester United nu a afectat-o deloc înfrângerea ocazională cu CFR Cluj, căci oricum „diavolii” lui Ferguson au disputat optimile Champions League, în timp ce campioana României a coborât în Europa League pentru a fi tăvălită de Inter Milano. Practic, de când i-au luat amețelile uitându-se increduli la tabela de pe „Old Traford”, feroviarii din Gruia au uitat să câștige chiar și împotriva Iașiului sau Oțelului. În tot acest timp, Manchester și-a văzut de treabă. E lider incontestabil în Premiere League, iar în Ligă, dacă nu ar fi fost penalizată de arbitru în returul optimilor cu Real, probabil acum se gândea deja la semifinale.
Steaua e un alt specimen, ceva mai evoluat, dar aproape la fel de limitat în comparție cu for­țele „Bătrânului Continent”. Încărcați fizic și psihic de „neamțul” Reghecampf, „roș-albaștrii” au luptat cu mai multă onoare, deși au ținut steagul sus în doar o bătălie din „războaiele” cu Ajax și Chelsea. Arând – e adevărat, mai mult la figurat decât…la propriu – gazonul de pe Arena Na­țională, bucureștenii i-au dezarmat pe „lăncieri” după 120 de minute și loteria penalty-urilor și au întristat puțin „regina Europei”. Nu mai mult de o săptămână, căci pe Stamford Bridge raportul de forțe s-a restabilit conform calculelor hârtiei, iar starurile lui Abramovich au lăsat impresia că numărul de goluri nu e o problemă pentru ei. Au avut nevoie de trei și nu au mai consumat alte energii.
Disciplina tactică e importantă în fotbal, poate cea mai importantă în viziunea oricărui antrenor care se respectă. Dar, când diferența de valoare individuală este atât de mare precum s-a întâmplat în cazul „duelului” din Steaua și Chelsea sau, ca să mai dăm și alte exemple recente, în întrecerea dintre Milan și Barcelona, minunile se întâmplă doar odată. Și, ca să particularizăm și mai mult, poate vă amintiți disputa pentru balon dintre Hazard și Râpă pe la mijlocul reprizei secunde a confruntării de la Londra. Cu mingea la picior, belgianul era doi metri în spatele românului, iar după trei secunde, era cu cinci în fața aceluiași fundaș român. Și, credeți-ne, chiar dacă nu au fost la fel de vizibile, au fost alte zeci de confruntări unu la unu, sau poate unu la trei-patru, din care elevii lui Benitez au ieșit câștigători.
E lăudabil că Becali vrea să adune tot ce-i mai bun din țară la Steaua și să mai aibă și răbdare, însă, din păcate, în afara succeselor pe linie într-o competiție internă dominată de insolvențe și alte probleme cronice ale fotbalului românesc, e greu de crezut că se va elibera un loc în „high class” pentru „roș-albaștri”. Valoarea individuală a jucătorilor (încă) primează în sportul-rege. Iar minunile nu durează mai mult de 90, hai 120 de minute.

Recomandările redacției