O veste tristă pentru sportul românesc dar și pentru întreaga lume: Ivan Patzaichin, unul dintre cei mai mari campioni pe care i-a avut România,  la 71 de ani. Sportivul era internat la Spitalul Elias de mai bine de o lună cu probleme de sănătate care în ultima perioadă s-au agravat.

Ivan Patzaichin, cel mai mare canoist al României, suferea de o boală incurabilă. Familia sportivului dorește discreție, dar  a anunțat ulterior pe pagina de Facebook decesul campionului, printr-un scurt mesaj : „A plecat. Şi nu se mai întoarce”

 „E legendă… un CampiOM s-a transformat în stea. Ivan Patzaichin a plecat dintre noi.”, a scris Comitetul Olimpic și Sportiv Român pe pagina de Facebook.

„Povestea sa e povestea succesului, a bunului simț și al caracterului. E povestea unui fiu al Deltei care a dat înapoi înzecit și a inspirat oamenii să trăiască frumos. Dincolo de medaliile strălucitoare, 7 olimpice ( 4 de aur), cele 21 mondiale (9 de aur), a fost un OM dăruit și generos.

Drum lin, Ivan! Veșnic în inimile noastre! Condoleanțe familiei! Dumnezeu să îl ierte și să odihnească!”, se mai scrie pe pagina COSR.

Ivan Patzaichin a fost  multiplu campion olimpic, mondial şi european. Prezent la cinci ediții ale Jocurilor Olimpice, canoistul a cucerit nu mai puțin de șapte medalii olimpice, patru de aur și trei de argint și a participat la 11 ediții ale campionatelor mondiale, cucerind 22 de medalii dintre care opt de aur. În probele de canoe dublu i-a avut coechipieri pe Serghei Covaliov, Petre Capusta și Toma Simionov.

 Patzaichin a intrat în istoria olimpismului drept „Campionul cu pagaia ruptă”. La Jocurilor Olimpice de la Munchen, în 1972, în seriile întrecerilor de la canoe simplu pe 1000 m (C1 – 1000 m), lui Ivan Patzaichin i s-a rupt pagaia la numai câțiva metri după start. În condițiile în care arbitrii nu au oprit cursa (potrivit regulamentului), romanul a vâslit cu ciotul de pagaie și a încheiat cursa, în aplauzele spectatorilor. Descalificat inițial, Ivan Patzaichin a fost primit în recalificări, după ce a fost soluționată favorabil contestația depusă de conducerea delegației României. Ulterior, Ivan Patzaichin nu numai că s-a calificat în finală, dar a și câștigat aurul olimpic la capătul unei curse pe care a dominat-o fără drept de apel.

 

Și-a petrecut toată copilăria pe canalele Dunării iar la 18 ani Ivan a început să practice canoea de performanță la Clubul Sportiv Dinamo București, club la care a fost legitimat timp de 18 ani că sportiv. După retragerea din activitatea competițională, Ivan a devenit antrenor la Dinamo, iar apoi la lotul național.

În anul 1968 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, în 1982 pe cel de Maestru Internațional al Sportului, iar în 1991 pe cel de Antrenor Emerit.

 

În 1990, președintele Comitetului Internațional Olimpic (CIO) Juan Antonio Samaranch i-a conferit Ordinul Olimpic de argint.

 

În 2000 a primit Ordinul Național “Serviciul Credincios” în gradul de ofițer , iar în 2008 a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa I .

 

La dată de 1 decembrie 2004, colonelul în rezervă Ivan Patzaichin din cadrul Ministerul Administrației și Internelor (MAI) a fost înaintat la gradul de general de brigada (cu o stea), în rezervă.

 

În 2010 a fost distins cu Decorația Regală “Nihil Sine Deo”.

 

La Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, elevii săi Florin Popescu și Mitică Pricop au devenit campioni olimpici la C2 – 1000 m, întrerupând șirul de 16 ani fără aur olimpic în această proba. Până în 2000, ultimii care urcaseră pe prima treaptă a podiumului olimpic la C2 – 1000 m, în 1994, la Los Angeles, fuseseră Ivan Patzaichin și Toma Simionov. Tot la Sydney, tandemul Popescu – Pricop a cucerit și bronzul la C2 – 500 m.

 

După retragerea din viață sportivă,  Patzaichin a înființat Asociația „Ivan Patzachin – Milă 23” și a dezvoltat proiectul „Rowmania” , o campania națională de promovare a patrimoniului local prin descoperirea României naturale prin promovarea mișcării în aer liber.

Dumnezeu să-l odihnească!

Recomandările redacției