Dragii mei,

Iar mi-aţi dat emoţii şi mi-aţi întărit convingerea că meseria asta a mea trebuie făcută întotdeauna cu gândul la voi – la cei care luaţi loc în sală. APROPO, vă mulţumesc pentru faptul că şi anul ăsta m-aţi votat şi că m-aţi considerat… cel mai bun de îndrăgit!… Şi, SORRY că nu am fost duminică în sală, dar atunci când ai CASA într-o viaţă plină, plină, ca cea a Bernardei Alba, nu poţi să fii în mai multe locuri deodată că te loveşte AMOCul! Credeţi-mă pe cuvânt,  ANONIMUL din mine tare şi-ar fi dorit să fie cu voi duminică seara (şi spun asta fără nicio urmă de ipocrizie TARTUFFE-iană), dar aşa cum ORCHESTRA TITANIC se mai auzea cântând şi după ce apele au înghiţit-o, la fel şi inima mea a fost în seara aceea împreună cu voi, chiar dacă n-a fost la vedere.

Închei, mulţumindu-vă încă o dată şi promiţându-vă că eu, actorul Zoltan Lovas, nu voi lăsa pe nimeni să vă considere DUSH(I) CU PRESHU’, pentru că voi sunteţi cei care ne faceţi să mergem mai departe şi să iubim meseria asta din tot sufletul.

Al vostru,

Zoltan Lovas

Recomandările redacției