Printre atâtea și atâtea probleme medicale, sociale și politice, altele nici nu sunt băgate în seamă. Asta deși într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat vor deveni realitate și ne vor afecta în mod substanțial. Cum ar fi faptul că Guvernul, este adevărat cel condus de Cîțu, s-a angajat față de autoritățile europene, prin Planul Național de Redresare și Reziliență să pună în vigoare, până cel târziu în ultimul trimestru din 2023, un cadru legislativ de decarbonizare a sectorului de încălzire și răcire. Asta trebuie să includă măsuri de diversificare a mixului energetic. Tradus în românește va însemna și renunțarea la lemn ca sursă de combustibil. Potrivit datelor oficiale, în acest moment, circa jumătate dintre gospodăriile din România se încălzesc cu sobe alimentate cu lemne. În mediul rural procentul este și mai mare, ajungând la peste 80%.Adică patru din cinci gospodării apelează la lemne de foc pentru a se încălzi. Mai sunt doi ani până la creionarea unor soluții, dar… Cum ne „stă bineˮ, de obicei la noi lucrurile se petrec, cu hei-rup, peste noapte dintr-un exces de zel, de care noi singuri dăm dovadă, fără să ne-o ceară nimeni. Vezi închiderea electrocentralei de la Mintia, care producea  circa o zecime din energia electrică a țării. Nu s-a pus nimic în loc. Ca „victimă colaterală” a căzut întregul oraș Deva, care avea asigurată încălzirea centralizată de la această unitate. Introducerea rețelei de gaz nu este așa de simplă pe cât pare. Cel puțin la noi. Dovadă stau faptele. Orașe întregi, e drept mai mici care au rămas fără încălzire centralizată, din  varii motive, s-au întors la lemne. Dar nu la case, ci la bloc. Vorbim aici de Calafat și foarte aproape de noi, chiar în județ, de Lipova. La comune și sate situația este și mai dificilă. Ne uităm cu jind la Ungaria, care are o rețea de gaze extinsă, practic în toată țara. Astfel, aproape orice sat este conectat la rețeaua lor națională. Dar asta s-a întâmplat de decenii încoace, nu de ieri de azi.  La noi, doar planuri pe hârtie. Acum prețul gazelor naturale a crescut exponențial. Așa că, dacă o ținem tot așa, nu mai putem anticipa un viitor foarte bun pentru acest mijloc de a furniza energie electrică și termică. Nu mai departe este celebrul caz Oradea. Toată țara vorbește de succesul termocentralei  renovate cu fonduri europene, dar și cu sume foarte consistente  din bugetul local. Una peste alta au intrat, din ambele surse, circa 100 milioane de euro.  Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie a aprobat scumpirea gigacaloriei livrate de toate CET-urile din ţară. Dar surpriză: cele mai mari creşteri au fost la Oradea, Arad şi Bârlad. Acesta nu este preţul final plătit de populaţie, ci reprezintă doar costul la care centrala livrează agentul termic. Se vor adăuga și tarifele de transport şi distribuţie. Termoficare Oradea va livra gigacaloria cu o majorare de 95%, de la 160 lei la 313 lei, iar CET Arad cu 95% în plus, de la 163 la 318 lei. Practic, prețul de producere a energiei termice este cu doar cinci lei mai mic la Oradea dacât cel  de  la Arad. De ce ai mai  modernizat și s-au înghițit 100 de milioane de euro, dacă prețul e practic ca și la Arad? În fond ideea unei astfel de investiții este de a ieftini factura finală cu măcar un procent de 15-20%, prin reducerea costurilor de producție și transport. Unde este eficiența investiției? Așa că, până să stingem focul din sobe și spunem adio lemne,  ar fi bine să știm ce punem în loc. Că nici cu gazul pare că nu prea ne descurcăm. Și, să nu fim iarăși luați prin surpindere. Că pe hârtie, toate sunt simple și ne ies. Mai greu e să și facem ceva.

Recomandările redacției