Deși am auzit numeroase critici cu privire la supraîncărcarea programului elevilor, în detrimentul materiilor fundamentale, iată că educația juridică, educația financiară și cea antreprenorială devin materii obligatorii de studiu, sau poate doar competențe incluse în alte materii, începând din anul școlar care urmează.

Legea a fost votată luni de Senatul României, în calitate de cameră decizională, și va intra în vigoare după promulgarea de către președintele țării și publicarea în Monitorul Oficial (n.red.articolul este scris marți).

Potrivit organizației Vedem Just, promotor al acestui tip de educație în școli, scopul educației juridice este „responsabilizarea tinerilor, înțelegerea și apărarea concretă a drepturilor, diminuarea delincvenței juvenile, scăderea numărului de victime minori, creșterea gradului de înțelegere și acceptare a actelor normative, respectarea autorității statului, apropierea justiției de cetățean.”

Inițiatorii proiectului de lege susțin că educația antreprenorială este necesară, chiar dacă nu toți absolvenții vor avea propria afacere: „Inițiativa legislativă are drept scop introducerea educației financiare în învățământul preuniversitar, alături de educația antreprenorială. Introducerea educației antreprenoriale în școli reprezintă un aspect de natură a încuraja spiritul antreprenorial de la vârste cât mai fragede.

Stimularea educației antreprenoriale este o prioritate peste tot în lume, iar România se aliniază astfel trendului global. Totuși, trebuie să recunoaștem că nu toți absolvenții vor deveni antreprenori, însă toți vor avea nevoie de cunoștințe de bază cu privire la gestionarea unui buget propriu.”

Îndrăznesc să menționez că am mai scris despre acest subiect, precizând că astfel de cunoștințe ar putea ajuta mult în viața particulară a elevilor. Deși par a fi importate din Vest, nu sunt de acord cu faptul că ele ar „strica” în conturarea unui plan de viață pe care îl poate avea cel care le studiază. Educația juridică este, din start, folositoare, chiar și la nivel de bază, pentru a nu ajunge ca tânărul să aibă cazier încă dinainte de a părăsi băncile școlii și pentru a înțelege concret modul de raportare juridică a unui cetățean la altul. Cât despre educațiile financiară și antreprenorială, din programa liceală, posibil și gimnazială, achiesez că dacă elevul poate să structureze un buget încă de tânăr, sau măcar să participe la cel al familiei, destul de multe s-ar putea schimba.

În concluzie, deși se pare că am părăsit subiectul „educației pentru viață”, care nu țineam neapărat să fie de natură a sexualiza prematur copiii, se pare că am găsit alternative pentru a mai adapta programul elevilor și de a-i pregăti din timp pentru viitor. Sperăm că va exista o metodă și pentru a nu-i copleși.

Recomandările redacției