Toate privatizările din România postrevoluţionară, indiferent de culoarea politică a guvernelor, au fost făcute în detrimentul Statului Român. Fie din cauza unor puternice presiuni dinafară, fie din cauza rapacităţii politicienilor ajunşi la putere, sectoare de importanţă vitală pentru economie au fost cedate pe nimic unor multinaţionale, care au ajuns să obţină profituri uriaşe, transferate în ţările de baştină, lăsând Statului Român nişte firimituri. În schimbul unor şpăgi uriaşe, România a fost pur şi simplu lăsată la cheremul străinilor, care oricând, în funcţie de interese, pot să plece, lăsând în urmă haos şi paragină. Puţinii oameni de stat veritabili care au încercat să avertizeze asupra pericolului, au fost repede maziliţi, chiar de către propriile partide ajunse la putere, pentru că se opuneau repetatelor cedări cerute în schimbul unui aşa-zis sprijin politic extern. Celebrul Mecanism de Cooperare şi Verificare a fost permanent o armă politică în mâna şefilor Uniunii Europene, la fel ca şi admiterea în Spaţiul Schengen. Încă de pe vremea guvernării Ponta, România şi-a exprimat intenţia fermă de a-şi asigura, într-un timp relativ scurt, independenţa energetică, intenţie care, cel puţin declarativ, există şi acum. Iată, însă, că americanii din Camera de Comerţ Americană în România vin şi ne avertizează că în loc de independenţă energetică vom ajunge la incapacitatea de a asigura securitatea energetică. Motivul? Legislaţia care nu mai permite aproape deloc investiţii private în domeniul producerii de energie electrică. Investiţiile private, spun americanii, sunt absolut necesare, deoarece parcul de generare a energiei electrice din surse convenționale în România este îmbătrânit, capacitățile instalate apropiindu-se de termenul de scoatere din funcţiune, după cum cer legile europene. România are, la ora actuală, conturată strategia, dar, spun americanii, punerea ei în practică ar dura cel puţin cinci ani, aşa că trebuie, de urgenţă, permisă pătrunderea capitalului privat pe piaţă. „Deși au fost transmise numeroase semnale pe multiple canale către factorii de decizie – legiuitori, membri ai executivului și reglementatori – asistăm în continuare la un blocaj generat de prevederi legale formulate la nivelul anului 2012, deși nu au lipsit asigurările că se va avea în vedere adoptarea unui cadru legislativ care să permită investițiile private. Această stare de fapt descurajează finanțarea de terță parte și inițiativa privată în domeniul producerii energiei electrice atât din surse convenționale cât și din surse regenerabile de energie“, se arată în Comunicatul AmCham. În acelaşi text se mai atrage atenţia că „încercările de remediere a acestui blocaj prin modificări ale cadrului de reglementare secundar sau prin platforme de tranzac­- ţionare pe piețe centralizate nu sunt suficiente pentru a oferi soluții convenabile pentru investitori și finanțatori privați, fiind necesară o revizuire a prevederilor legislației primare”. Aici e buba, orice s-ar face, trebuie să fie convenabil pentru investitori. Or, se pare că acest „convenabil” se traduce prin scăderea drastică a ponderii statului român în producerea energiei. Ceea ce, de fapt, face caducă expresia „independenţă energetică“. Cel mai probabil, dacă războiul dintre Germania şi SUA pentru acapararea României va fi câştigat de americani, vom avea, teoretic, independenţă energetică, însă nu a Statului Român, ci a acestuia împreună cu americanii.

Recomandările redacției