Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul

de Victor Sava

Dacă bine îmi aduc aminte printre primele cursuri audiate ca proaspăt student se numără Istoria Veche Universală. Datorită acestui curs am învăţat foarte multe lucruri noi, în special despre apariţia civilizaţiilor Orientului Apropiat. Cu această ocazie am citit despre primele culturi neolitice, apariţia oraşelor, ori inventarea scrisului.   Astăzi, aş dori să povestesc câte ceva despre apariţia scrisului şi unele derapaje grave de la rigorile ştiinţifice ale arheologiei. După cum bine se ştie, scrisul a apărut pentru prima dată în Sumer (civilizaţia sumeriană este localizată în sudul Irakului) prin jurul anilor 3.500-3.000 a. Chr. Majoritatea cercetătorilor preocupaţi de acest subiect consideră că această invenţie fundamentală a omenirii a apărut în vederea facilitării comerţului între oraşele sumeriene şi altele aflate la o distanţă considerabilă.    Revenind la derapajele despre care vorbeam, vreau să vă supun atenţiei un caz de mistificare a istoriei în care din nefericire sunt implicaţi şi unii arheologi. Este vorba despre aşa-zisa scriere danubiană. Poate nu mulţi dintre dumneavoastră au auzit despre aceasta, dar la o simplă căutare pe internet vă veţi lămuri. Lăsând la o parte toate bazaconiile pe care le găsiţi pe internet despre această aşa-zisă scriere, în urmă cu câţiva ani au fost publicate câteva cărţi aparent ştiinţifice ce tratează acest subiect.    Trebuie să recunosc că şi eu am aflat destul de târziu despre scrierea în cauză. Cred că prin anul 2010, ori 2011 am primit două dintre cărţile, foarte frumos ilustrate, legate de scrierea danubiană. Cărţile cu pricina au fost publicate sub egida unei prestigioase instituţii muzeale din România. Dar, ce să vezi, afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Citind cărţile respective aflu cu stupefacţie că această scriere denumită danubiană o devansează cronologic pe cea sumeriană cu nu mai puţin de 2.000 de ani. Cu aceeaşi stupefacţie mai aflu că scrierea danubiană s-a manifestat exact între anii 5.500 şi 2.600 a.Chr. şi a fost utilizată în aproape tot Estul Europei, dar cu precădere în România. Spre deosebire de scrierea sumeriană, cea danubiană nu a apărut din necesităţi practice, ci din raţiuni religioase. Totodată aceasta este considerată o scriere sacră, utilizată în diverse ritualuri. În urma lecturii rămân contrariat şi nu mai înţeleg de fapt când şi unde a apărut scrisul? Informându-mă suplimentar pot să precizez că nici un cercetător res­pectabil nu poate lua în considerare această scriere danubiană. Lăsând la o parte alte asemenea aberaţii privind scrierea danubiană, vreau să precizez faptul că această scriere este de fapt o invenţie. Nu doresc să demonstrez în aceste rânduri evidenta absurditate a acestei aşa-zise scrieri, ori să intru în vreo polemică cu cei ce promovează asemenea falsuri ştiinţifice. Fiind totuşi preocupat de cine sunt cei ce propagă această evidentă mistificare, am constatat că majoritatea nu au nimic în comun cu arheologia. Meseriile acestora sunt de instructori de dans, ziarişti, ori istorici de artă. Toţi aceştia fiind găzduiţi de un obscur institut de arheomitologie din America. Treptat realizez că aceştia sunt de fapt descendenţii ştiinţifici ai Mariei Gimbutas. De menţionat faptul că studiile acestei cercetătoare au fost invalidate de-a lungul timpului, astăzi fiind ieşite din uzul ştiinţific. Pe scurt, aceştia reprezintă un fel de asociaţie asemănătoare celor patronate de Napoleon Săvescu, ori Daniel Roxin.  Este destul de evident că toată această poveste reprezintă un demers pseudo-ştiinţific. Nu este nici primul şi nu cred că va fi nici ultimul. Ceea ce mă intrigă de fapt este că unii cercetători respectabili ai epocii neolitice din România îşi asociază numele unei astfel de iniţiative. De aceea aş dori să trag un semnal de alarmă asupra pericolului unor viitoare joint-ventures între arheologi şi diletanţi.