Un băiat iubea o fată. Foarte mult o iubea băiatul pe fată. Fata, la rândul ei, îl iubea şi ea pe băiat. Dar ea voia să vadă cât de mult o iubeşte băiatul. Voia  o dovadă. Într-o zi îi spune: Dacă mă iubeşti, dovedeşte-o! Cum să-ţi dovedesc?, întreabă băiatul. Fata îi spune: Du-te sus, la etaj, ia inima mamei tale din piept, pune-o pe o tavă şi adu-mi-o, drept dovadă a dragostei ce-mi porţi! Băiatul, fără să stea mult pe gânduri, urcă la etaj, smulge inima mamei sale din piept, o pune pe o tavă şi coboară scările spre iubita lui. Dar, se împie­dică şi se rostogoleşte până jos. De acolo, de pe tavă, inima mamei întreabă, suspinând: Băiatul mamei, te-ai lovit rău? Nu te doare?
Primăria Arad are un primar şi câţiva consilieri care îl ajută sau nu să guverneze municipiul. Primăria mai are şi câţiva funcţionari, precum şi câţiva directori ai unor instituţii ce se subordonează Primăriei Arad. Toate aceste entităţi din jurul Primăriei Arad, inclusiv primarul nostru, fac parte din partide politice, găşti de interese precum şi din categoria oamenilor naivi, care mai cred încă într-o colaborare fructuoasă pentru a face din Arad unul din primele oraşe ale ţării; nu numai atunci când aceste oraşe se pun în ordine alfabetică. Din cauza acestor lucruri care îi diferenţiază, primarul Aradului  se străduieşte să facă câte ceva, pentru a nu se face de ruşine atunci când îi va veni vremea să predea ştafeta.
Nu l-am lăudat niciodată la gazetă pe Gheorghe Falcă. Din contră, de câteva ori Falcă a simţit pe propria-i piele usturimea verbului meu şturlubatic.
Dar, acum vreau să scot în evidenţă (fără a avea pretenţia că sunt exhaustiv, sau că scriu un laudatio), faptul că Gheorghe Falcă are şi mari realizări, unele din ele urcând Aradul în vârf de listă, pe câte vreun domeniu economic, cultural sau administrativ. Realizări care vor dăinui peste timp, întrucât chiar duşmanilor săi le va fi greu să le demoleze la propriu sau la figurat. Nu dau exemple de realizări, ele sunt la îndemâna tuturor arădenilor. Mai adesea, se va auzi mult timp de acum înainte: „Astea s-au făcut pe vremea lui Falcă!“
Sunt realizări general recunoscute chiar de către adversarii săi politici, care însă vin cu diferite noduri în papură pentru a le deni­gra. Nu din convingere, ci pentru că aşa le-o cere partidul, politica găştii. Împotriva evidenţei! Desigur, fiecare poate spune vrute şi nevrute despre faptul că Gheorghe Falcă ar fi un netot, un neisprăvit. Spună cine ce-or vrea, gura lumii-i slobodă, chiar unii consilieri municipali sunt nişte Gică-Contra. Peste toate, însă, omul obişnuit, cel de pe zebră vede cu ochiul liber tot ce a făcut Falcă pentru Arad, împotriva opunerii unora din consiliu; care de fapt ar trebui să se solidarizeze pentru dezvoltarea Aradului, nu să dezbine.
Aradul este copilul nostru, chiar şi atunci când acesta, cu primar cu tot, cu consilieri, nu ne oferă tot confortul pentru a trăi liniştiţi, fără nervi, uneori chiar frângându-ne inima.

  • A.Rădeanu spune:

    Ha, ha, ha! „Glasul” schimbă macazul! Aţi văzut că pierdeţi pe toate fronturile în lupta cu Falcă şi acum, cu foamea-n gât, vreţi să pupaţi mâna pe care, până mai ieri, aţi muşcat-o. Văd că aţi scos şi AMR-ul cu licitaţia tramvaielor. Dorule, Tifi, Don Pedro, and&, mă tem că nu mai este nevoie de voi, Ando şi Glad fiind „pe felie” cum se spune. Şi dacă tot aţi început cu o snoavă, hai să vă spun şi eu una: Un serviciu secret dă anunţ că angajează, pe un salariu foarte mare, agenţi. Se prezintă un american, un rus şi un român. Primul intră americanul: -Testul constă dintr-o singură probă. Luaţi de pe masă acel pistol, intraţi în camera de alături şi omorâţi persoana de acolo. -OK, zice americanul, pentru mine, care am luptat în Golf, este o chestie de rutină. Ia pistolul, intră în cameră şi iese după 3 secunde. -Mi-este imposibil să fac ce mi-aţi cerut. Chiar pe mama v-aţi gândit să mă puneţi s-o omor? Urmează rusul. Aceiaşi cerinţă. -Haraşo. pentru mine, care am luptat în Cecenia, testul este floare la ureche. Intră în cameră cu pistolul în mână, dar după 3 secunde iese afară: -Oricât de mulţi bani mi-aţi da, nu pot s-o omor pe biata mamă, care m-a crescut la sân. Vine rândul românului: -iei pistolul, intri în cameră şi omori persoana de acolo. Zis şi făcut. Intră românul în cameră, se aud două împuşcături, apoi nişte bufnituri şi strigăte. Iese românul plin de sânge pe mâini: -Care dracu’ a pus gloanţe oarbe în pistolu’ ăla, c-am fost nevoit s-o omor pe a bătrână cu un scaun…

    • tifi@A.rădeanu spune:

      Bancul e bun, dar mai vechi chiar decât armele de foc. Dar nu văd ce legătură are cu restul comentariului, iar comentariul, ca un întreg, ce legătură are cu editorialul.
      Faptul că-mi foloseşti numele mă obligă, la rândul meu să scriu un banc. Cică pe internet, la discuţiile pe chat, majoritatea fetiţelor sunt băieţi, iar majoritatea băieţilor sunt poliţişti sub acoperire.
      Adică, în traducere liberă, oricine poate fi puternic, inteligent, spiritual, critic – din spatele monitorului. Mai greu e când îţi asumi ce scrii. A.Rădeanu, Ară.Dealul sau Ar.Rădea.un… sunt tot atâtea posibilităţi de exprimare a anonimatului, în scris şi în viaţă, deopotrivă!
      Cu stimă, Tifi Grădinaru

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției