Când interesele cotidiene te trimit în direcții diverse,  constați cu surprindere că ceva deosebit a apărut în peisajul cu care te-ai obișnuit, ți-a apărut în cale, bunăoară o groapă, un canal fără capac, un afiș ce te ferește de ornamentele ce cad, un afiș lipit pe felinarul ornamental, ori proprietarii clădirii au început  refacerea fațadei, sau au ras vegetația de la soclu. Lucruri rele, lucruri bune, Aradul este un oraș viu.
Asemenea fenomene, mai ales  unele, sunt de o gravitate ce  pun în pericol oamenii, ori dacă sunt pe partea carosabilă, ne pun în pericol automobilul. Și atunci, dacă apar gropile pe care le redau în fotografia anexată, tocmai într-o intersecție  foarte periculoasă, Calea 6 Vânători cu Centura, la ieșirea spre Curtici, rămâi surprins. Am fost la Curtici de 1 iunie, zi de sărbătoare cu circulația intensă, ca de vacanță. Vă imaginați cum vociferau șoferii ce se pomeneau cu asemenea gropi în față. Ce înjurături am auzit, (tocmai fotografiam), când atenția șoferilor era la mastodonții ce circulau, spre și de la barieră, iar când se făcea un interval să țâșnească, tocmai atunci, acționau frâna să nu-și rupă direcția în crevasă.  Gropi neștiute de  nimeni și culmea nesemnalate.
Surprins, am descoperit deunăzi o altă minune, în 3 iunie, în parc, pe unde zburdă copiii, bicicliștii, și se plimbă bătrânii. Canal cu capac lipsă, probabil luat de un maniac. Iată, acest caz necunoscut, și neștiut măcar de poliția municipală, prezentă frecvent în zonă,  și desigur, vedeți-l nesemnalat.
Am semnalat două cazuri, care prin
existența lor subliniază un adevăr trist. Oare câte instituții veghează și apără siguranța cetățenilor în Arad ? Câte instituții ne asigură liniștea și ne fac zilele luminoase, asigurându-ne gradul de civilizație pe care-l au alte orașe europene? Întâi mă gândesc la cei pe care i-am învestit, prin votul nostru, să ne gospodărească orașul. Nu mă refer la fonduri și bugete, o chestiune mereu nesigură, pe care nici parlamentarii nu o pot garanta și dimensiona după necesități. Deci , referindu-mă la cele două cazuri semnalate aici, mă opresc la CLM și la consilierii județeni. Punctual, adresez o întrebare Comisiei de Urbanism din CLM. Cum este asigurat sistemul informațional, de la „eveniment” la responsabilul de problemă; probleme electrice, apă, canal, gropi, vijelie, zăpadă, capace dispărute, șobolani, monumente vandalizate, terenuri virane-cloaca paraziților, tencuiala și ornamente căzute, iar de unde a căzut odată, mai cad și următoarele. Cum știe poliția să apară exact la locul infracțiunii, și cel ce răspunde de gropile din drum, nici nu se sinchisește să le semnaleze? Ori cel ce răspunde de cofretele electrice nu apare la locul unde rânjește moartea din interiorul cutiei, ce nu are ușa de vizitare închisă?  Cum de Comisia din CLM plutește senină peste zbârciturile orașului, mereu gata să ne arate, după, că acela-i de vină, ori altul? Cine recepționează remedierile și decontarea banilor noștri? Urbanismul este si­tuat, la confluența atâtor domenii, arhitectura, cultura, utilitățile, circulația, în vreme ce comisia de Urbanism, stă și așteaptă să intervină poliția, ANAF-ul, pompierii, doctorii, Inspectoratul în Construcții, Agențiile de mediu și o armată întreagă. Când CLM-ul stă într-o nevinovată și nobilă contemplare, atunci cine să coordoneze sistemul nervos la urbei, planificarea și justa cooperare a regiilor și atâtor deconcentrate instituții? Nu ar trebui să inventăm un SMURD al urbanismului? Cum de nimeni nu știe de capacul lipsă din parc? Cum de nimeni nu știe de gropile de pe Calea 6 Vânători, ori de pe celebra str. Abrud? Știți că asfaltul pe pasajul din fața Prefecturii face ca mașinile să zburde ca înțepate de streche?
Mai am o ultimă întrebare:  Cine din CLM și mai ales din Comisia de Urbanism știe să transforme o plimbare, așa de plăcere, într-o plimbare în interes de serviciu?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției