Alexandra Timar, un nume care poate pentru mulți nu înseamnă nimic, dar care pentru sute de copii și oameni nevoiași înseamnă speranță și viitor.
Arădeanca Alexandra Timar este o persoană cu suflet mare, o persoană cum rar găsesți zilele acestea, o persoană altruistă. Cu toate că are un job full-time care nu are nici o legătură cu activi­tățile filantropice pe care le desfășoară, aceasta tot își găsește timp să ajute și pe alții, atât cât poate. Am stat de vorbă cu Alexandra care ne-a povestit puțin despre viața ei și despre motivul ce o determină să facă ceva pentru altcineva în afară de ea.
– Ești un exemplu pentru noi ceilalți. De cât timp faci acte de caritate?
– Sunt un om la fel ca toți ceilalți, doar că uneori aleg să-mi dedic o parte din timp ajutându-i pe cei care au nevoie. Nu îți trebuie nimic special că să desfășori astfel de activități, e suficient să-ți dorești și lucrurile se întâmplă de la sine. Mi-am început activitatea de voluntariat în timpul liceului, ajutând la teme copii din centre de zi din Arad. Consider că nu fac nimic deosebit, fiind un lucru absolut firesc să te gândești la cel de lângă tine.
– Cum funcționează campaniile tale de caritate?
– Nu am un ONG al meu. Momentan am încheiat un parteneriat cu asociația Școala Mamei Junior, care ne-a pus la dispoziție un cont bancar și partea administrativă pentru a asigura o transparență totală în proiectele desfășurate. Aș putea spune că pur și simplu în momentul în care inițiez o campanie scriu pe rețelele de socializare exact ce simt și gândesc în acel moment. Nu am niciodată strategii de marke­ting sau planuri bine definite; totul decurge de la sine. Totul e făcut din suflet și acesta cred eu că e motivul pentru care ni se alătură atât de mulți oameni.
– De unde această dorință de a ajuta pe cei din jurul tău?
– E un lucru firesc, ce ar trebui să facă parte din noi toți.
– Care este cazul ce te-a sensibilizat cel mai mult?
– Nu aș putea să nominalizez unul singur. Fiecare copil sau bătrân ajutat are drama lui și ar fi nedrept să fac o clasificare în acest sens. Evit să le expun public poveștile, pentru a nu-i stigmatiza. Atunci când expun un caz care are nevoie urgentă de ajutor încerc să scriu cât mai voalat povestea. Dacă ar fi după mine, nu aș publica niciodată poze, dar știu că cei care donează au nevoie de certitudinea că lucru­rile au ajuns acolo.
– Unde pot găsi informații cei doritori să ți se alăture?
– Cei ce doresc să participe la campanii mă găsesc pe facebook cu numele Alexandra Timar.
– Ce ne poți spune despre proiectul Educând o genera­ție, schimbăm viitorul unei țări?
– A fost cel mai ușor proiect de până acum. Din cauza timpului scurt ne-am propus un număr relativ mic de ghiozdane, comparativ cu celelalte campanii, dar din punctul meu de vedere aceasta a fost cea mai importantă campanie din an. Cred cu tărie că doar prin educație viața acelor copii poate fi schimbată și prin campanii de acest gen abandonul școlar poate fi eradicat.
– Ce proiect pregătești pentru Craciun?
– De Crăciun îmi propun să le aducem un zâmbet la cel puțin o mie de copii lipsiți de posibilități pentru care noi suntem singurul Moș Crăciun care ajunge la ei. Ca și anul trecut, cadourile aș vrea să fie simbolice, nu valorice, aducătoare de zâmbete și fericire.
– Unde te vezi peste cinci ani?
– Tot aici unde sunt și acum, făcând același lucru, sper într-un mod mult mai profesionist și la o scară mai largă.
***
După cum vedem, Alexandra este un om ca noi toți. Deci, dacă ea poate, de ce nu am putea și noi. Singurul lucru pe care ea îl are și majoritatea oamenilor nu îl au este voința, voință și încrederea că lumea poate fi mai bună dacă ne ajutăm reciproc, dacă ne pasă de cel de lângă noi.
Alexandra este un cetățean model al Aradului, dar care nu primește diploma de onoare de Zilele Aradului, cum primesc alții, Alexandra nu se fălește cu bunătatea ei, ci o canalizează spre a face și mai mult bine. Și ca să dăm o tematică Centenarului am putea spune „Fii român, fii ca Alexandra!”

Recomandările redacției