În aceeaşi zi în care a organizat concursul internaţional de matematică şi informatică Caius Iacob, Universitatea Aurel Vlaicu a mai organizat o manifestare care nu s-a bucurat de mediatizarea concursului deşi ar fi trebuit: întâlnirea foştilor studenţi ai universităţii cu actualii studenţi şi cu dascălii de azi ai instituţiei de învăţământ. Invitatul de onoare şi de marcă al întâlnirii a fost românul de excepţie Teodor Groza Delacodru, poet de mare sensibilitate şi rafinament, conducătorul delegaţiei de liceeni români din Serbia la concursul universităţii.
Absolut firesc, salutul şi urările de bun venit au fost adresate tuturor de conducerea la cel mai înalt nivel a universităţii, respectiv de rector prof. univ. dr. Ramona Lile. „Este o mare bucurie să-i primim astăzi aici, adică acasă, pe foştii studenţi ai universităţii. Salut prezenţa profesorului şi poetului Teodor Groza Delacodru şi delegaţia elevilor români din Serbia în concurs. Această reuniune semnifică şi legăturile durabile stabilite între universitate ca instituţie şi cadrele didactice ca mentori şi îndrumători şi foştii studenţi. Simţiţi-vă bine, fiţi bineveniţi acasă. Trăiască Alma Mater!”, a spus printre altele prof. univ. dr. Ramona Lile.
Pentru privitorul din afară care eram, regăsirea foştilor studenţi cu foştii dascăli şi întâlnirea cu studenţii de azi a fost copleşitoare, mai ales prin nebănuitele-i semnificaţii, mai ales cu referire la crearea unei familii mari – cea a universităţii.
Moderată de Florica Rodica Ranta Cândea, ea însăşi fostă masterandă şi acum dascăl al universităţii, şi pigmentată de versurile clocotitorului român din Banatul orfan Teodor Groza Delacodru, întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă caldă, promiţătoare de multe altele în viitor.
Fie-i permis celui care semnează aceste rânduri să-i salute şi el pe foştii studenţi ai UAV şi pe cei de astăzi, pe foştii dascăli şi pe cei de astăzi, pe extraordinarii români din Serbia care-au venit la Arad, adică acasă, cu sufletele clocotind asemeni Dunării la Cazane, şi să-ncheie cu o urare mai tăcută şi decât un chiot: Ave Alma Mater! Ave UAV! Ave români buni şi frumoşi şi muncitori şi cinstiţi, care pe unde vă aflaţi – şi oricând, pe lumină sau pe-ntuneric, pe vreme bună sau pe furtună, fiţi bineveniţi acasă!
