Se pare că în istorie, dar și în viață lucrurile se repetă. De cele mai multe ori însă se repetă faptele proaste, nu cele bune. Una dintre acestea a fost și viteza cu care s-a încercat a se aduce modificări la Codul Penal. Așa la ceas de noapte, totul a părut un demers de hoț, care se furișează ca să scape pe cât se paote de vigilența unor nedoriți privitori. Lăsând la o parte comentariile pro sau contra, mesajul că totul s-a făcut pe ascuns rămâne. Și a rămas așa de bine fixat, încât întreg mapamondul a reacționat. Una dintre reacții este şi cea a lui Viviane Reading, comisar european pentru Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățeni. Aceasta a spus: „Suntem foarte îngrijorați de faptul că lucrurile se dezvoltă într-o direcție greșită pe frontul anticorupției”. Și Hannes Svoboda, liderul socialiștilor europeni și coleg prin afiliere cu partidul premierului a spus că: „modificările încalcă prevederile UE și că deputații s-au grăbit”. În final, pentru ca să fie totul limpede, Svoboda a punctat: „PSD trebuie să spună foarte clar că acest gen de activități pripite și negândite, care contravin valorilor europene sunt inacceptabile”.
Dar, ca să fim sinceri, toate aceste păreri sunt niște frecții la un picior de lemn, față de ceea ce spune Departamentul de Stat al SUA prin vocea Ambasadei de la București. „Această acțiune a Parlamentului reprezintă o îndepărtare de la principiile transparenței și ale statului de drept și este un semnal descurajator pentru investitori, care va afecta negativ economia României”. Iar faptele se repetă, aidoma celor din vara anului trecut când era treaba cu referendumul de demitere. Și atunci americanii au venit cu… Gordonu și ne-au luminat, arătându-ne ce e bine și ce e rău. Şi cum să facem bine, ca să nu fie rău. Cert este că a ieşit așa cum au vrut americanii. De aceea singura voce care contează cu adevărat este cea a… Unchiului Sam. Totuși și premierul Ponta a reacționat spunând că „nu mai trebuie să ne spună nimeni ce este bine și ce este rău”. Așa ca părere da, dar ca indicație prețioasă nu. Iar mai departe, el a adăugat : „Din câte știu eu Chevronul investește în România sau poate să plece din România, dacă nu se aplică legea și dacă nu reușim să arătăm că putem să protejăm proprietatea privată. Nu mi-a zis nimeni vreodată de la Chevron cum e cu parlamentarii”. Oricum reacția este una mai normală, oarecum apropiată de ce ar trebui să spună un premier. Pe de altă parte, firmele americane nu sunt, nici pe departe, crescute la un pension de maici și au ieșit prima dată în lumea asta rea. Să fim serioși: de-a lungul și de-a latul globului companiile americane sunt prezente și în țări în care democrația este asemenea unui bebeluș care abia începe să meargă. Și nu prea știm să fi plecat pentru că erau derapaje de la democrație. Așa că să fim serioși: americanii au scos pisica ca s-o mai arate odată. Asta ca să se știe cine e șeful…
Gabriel Constantinescu
