ANAF aduce clarificări în privința măsurilor asiguratorii

„Informațiile aparute în presă în legatură cu punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019, referitoare la măsurile asigurătorii dispuse de către organele fiscale ale ANAF nu reflectă realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintă o exagerare. Măsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ. Măsurile asigurătorii instituite ce se circumscriu Deciziei Curții Constituționale aparțin într-un procent de peste 60 % unor contribuabili care în prezent sunt în procedura de insolvență sau inactivi din punct de vedere fiscal. În acest sens, organele fiscale analizează situația fiscală pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea măsurilor asigurătorii. Organele fiscale pot dispune măsuri asigurătorii în conformitate cu prevederile art. 213 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rămas neafectat de Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale, care sunt valabile pe o perioadă de cel mult 6 luni, acest termen putând fi prelungit până la un an, ceea ce în opinia MFP și ANAF reprezintă un termen rezonabil”, precizează Călin Arusti, purtător de cuvânt la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad. Acesta mai afirmă că Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale motivează faptul că există o nepermisă confuzie între procedura administrativă și procedura penală. Măsurile asigurătorii administrative capătă valențele unor veritabile măsuri procesuale specifice procesului penal și care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv în cadrul urmăririi penale, de către procuror, iar în faza de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată. Totodată, Decizia precizează faptul că în cazul anumitor infracțiuni luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar dispunerea acestora se realizează exclusiv de procuror în cursul procesului penal, şi nu de organele fiscale în procedură administrativă.  „În acest context, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de catre organele fiscale este o măsură care nu afectează asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii. Procesul de reorganizare al DGAF vizează creșterea eficienței și calității actelor de sesizare penală, având în vedere și faptul că 71% din totalul sesizărilor penale soluționate au reprezentat soluții de clasare/renunţare la urmărirea penală, iar 29% soluţii de trimitere în judecată”, adaugă Călin Arusti.