OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vă amintiți de pădurea de antene, crescută pe blocuri, înălțată pe casele oamenilor, toate  ca niște scărițe pe orizontală, înălțate sus, cât mai sus, pe catarge din țeavă, ancorate din trei părți. Multe dintre ele au rămas până astăzi, anacronice, inutile, locuri sacre doar pentru ciori, care se adună la o poruncă tainică în Agora, să  socializeze, adică să bârfească  și să înjure cu sunete stridente. Uneori în cârduri se adună atâtea ciori, de nu-i loc nici pe segmentele directoare ale antenei.
Aceste antene ne-au năpădit începând cu 31 decembrie 1956, atunci când dintr-un studio experimental TVR a început să emită, iar ardelenii și-au dublat numărul de antene înăl­țate  cu cele orientate spre Szentes, pentru a recepționa și MTV care a început să emită pe 23 febebruarie 1957.
Atâtea amintiri ne-au rămas  din vremea antenelor Jagy și atâta otravă, (multă de tot), ce a intrat în casele noastre; propaganda comunistă și cultul personalități, de care nu ne-am putut dezintoxica nici astăzi.
Îmi amintesc că primele antene au fost confecționate după dimensiuni și schițele unor „înțelepți” cu mare căutare, care le înmânau amatorilor pentru a fi confecționate în fabricile unde erau angajați. În vremea comunistă atâtea „minuni” se confecționau în atelierele anexă, că antenele nici nu erau un lucru deosebit de complicat.  Deh, televiziunea statului, adică a noastră, fabrica statului, adică a noas­tră și iată cum s-au specializat tini­chigii și lăcătuși să  confecționeze pentru toți, antenele Jagy. Confecționarea antenelor în ritm de campanie a făcut ca în birourile maiștrilor, prinse cu pio­neze la loc vizibil, să atârne, ca urgențe, schițele antenelor. Doar că materialele din aluminiu, rame, cutii pentru semitort, sârme, țevi și mai târziu  inox, toate se evaporau ca prin farmec. Chiar și serviciile de aprovizionare erau special mobilizate pentru asigurarea aluminiului. Confecționarea antenelor a devenit o problemă națională. Mai târziu s-au trezit cooperativele meștesugărești, atunci când atelierele anexă din fabrici nu mai făceau față.
OLYMPUS DIGITAL CAMERACum TVR-ul cu ale lui trei ore de program pe zi, nemulțumea chiar și activiștii PCR, a început era parabo­lelor și a receiver-ilor, respectiv o altă afacere pentru cei ce confecționau piese din fibră de sticlă. În tăriile cerului s-au înmulțit sateliții, tehnologia s-a dezvoltat, numărul posturilor de emisie a crescut iar programele au de­venit atât de multe că nu se pot cuprinde. Telefoanele mobile, PC-urile, au făcut ca și cele mai sofisticate ne­cesități de informare să fie satisfăcute. După 1990, altă lume, imediat au răsărit societățile de transmisie prin cablu, lovitură de grație ante­ne­lor Jagy și parabolelor. Ne-a intrat civilizația în case, dar și plasa de cabluri pe fațade. Iar în final, leac pentru antenele Jagy nu s-a găsit. Le ocrotesc nostalgicii? Poate. Cei se se mulțu­meau cu pachetele de 23 August, 7 Noiembrie, ori 30 Decembrie. Stahanoviștii. Cei ce au primit butelii de la sindicat. Le ocrotesc, probabil cei indolenți ce nu pun în balanță paguba ce o fac acoperișului. Domnilor consilieri CLM, oare n-ar trebui o campanie de presă, să vă implicați să salvați obrazul orașului? Nu ar trebui o hotărâre de consiliu? Dar dacă ne cad mâncate de rugină și  antenele în cap?

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției