Armata de servicii, de instituții descentralizate, cei din administrație, dacă sunt întrebați despre starea deplorabilă a monumentelor istorice, au un răspuns stereotip, …- Nu se poate face nimic, este vorba despre proprietatea privată! Chiar așa să fie?  Noi nu avem legi? Legea 422/2001 actualmente revizuită și republicată, făcută mai drastică, se aplică? Există vreo proprietate fără C.F.? Nu se cunosc proprietarii?  Polițiile și Jandarmeria ne feresc de relele ce se abat peste noi prin încălcarea legilor de tot felul. De exemplu legea circulației se numește „Decret” 328/1966, iar patrimoniul istoric este păzit doar de o simplă „Lege” 42/2001. Este o diferență mare, abaterile de la Decret se publică în cotidiene, număr de număr, iar despre abaterile de la Legea 422, nici o vorbă. Nici o vorbă, și când te gândești că-i vorba de trecutul nostru, glorios, neglo­rios, așa cum a fost el. Noi n-am căzut din ceruri  de-a gata! Noi avem o istorie ce n-a fost iubită de comuniști și nu-i iubită de politicienii pe care i-am votat, campanie după campanie până astăzi. Decretul 328, ale cărei încălcări surprinse și sancționate sunt aducătoare de stele, încălcările Legii 422 nu sunt surprinse și parcă-n complicitate cu administrația și poliția, se tolerează. Ziarele tac mâlc. Câte nu se modifică, fără aprobare, la monumentele istorice, și cum se degradează ele, în acord tacit cu proprietarii. Aminteam deunăzi despre soarta vitregă a Fabricii M.A.R.T.A., a complexului Indagrara, TEBA, Teatrul Vechi –Hirschl, etc. toate proprietăţi private, și toate foste ale statului. Atunci să felicităm patronii care au ras fără urme celelalte  vestigii ale trecutului, celelalte fabrici, ITA, FITA, IMAR?
Dacă la ce ne-au mau rămas în picioare nu suntem capabili să  redresăm situația, mai bine să le demolăm și nu vom oferi explicații penibile când vom deveni Capitală Culturală.

Recomandările redacției