pecs06Orașul Pecs a fost Capitală Culturală Europeană. Orașul Arad, sper din suflet, să devină capitală culturală în 2021. În acest scop a fost lansată în Arad  o vastă campanie. Și atunci, știți ce? Trebuie să reușim!

Recent a avut loc un important episod din memorabila campanie. O delegație a  Primăriei Arad, Comisia de Cultură, și subsemnatul – din partea „Pro Urbe” -, au făcut o vizită la Pecs, la omologii noștri din primăria orașului, unde, grație amabilității și prieteniei de care au dat dovadă, am audiat lecții de urbanism, însoțite de exemplificări practice. Rețineți, colegii din Pecs au învins toate greutățile, au îndeplinit toate rigorile unui asemenea concurs, au fost mai buni ca celelalte orașe concurente, au învins. Au învins și s-au ales cu un oraș mai frumos, i-au ridicat mai sus valoarea culturală, au valorizat importanta moștenire istorică și toate nemaipomenitele eforturi depuse i-au făcut mai mândri și mai înțelepți,  pe cei din administrația locală, posesori a unei  experiențe câștigate urmărindu-și visul. Și cum am spus , nouă ne-au predat lecții de urbanism și din realitatea lor.

Iar acum nu-mi rămâne decât să intru în Agora orașului nostru, să  conferențiez despre ce înseamnă să  fim Capitală Europeană, cu argumentele  câștigătorului.

Lecția I: despre fațade

Am vizitat orașul cu ani în urmă, în 2008, și m-a surprins invitația gazdelor, tot Primăria Pecs,  să vedem întâi un șantier arheologic. Era vorba despre conservarea și pregătirea pentru vizitare a comorilor arheologice, ținând de moștenirea universală a orașului, lăcaș de cult și morminte aparținând  creștinismul târziu din Imperiul Roman. Ce lucrare, ce complicații! Dar, deoarece traseul pe străzi era parcurs  pe jos, am avut vreme să privesc cu interes, să constat și să notez  lipsa cu desăvârșire a celor trei „C” ce ne infectează fațadele și maculează fotografiile ce le fac turiștii în Arad. Cum? Îți stă mintea-n loc, nici urmă de cofrete, de condiționare și cabluri. Rețineți, era în 2008, și tot astfel, fațade imaculate au și astăzi. Iată prima lecție pe care ne-o oferă o fostă capitală europeană. Ca să mă dumiresc, fiindu-mi la îndemână arhitectul șef, cel ce ne-a însoțit peste tot, mă adresez: – „Kedves baratom. . . cum se face că aici lipsesc aparatele de condiționare de pe fațade?” . Răspunsul m-a dezarmat, eu, care mă așteptat la ample și complicate  proceduri. –  „La noi există legi, cine nu le respectă, este amendat, în cazul aparatelor de condiționare amenda este usturătoare” . Eu l-am crezut pe loc, m-a convins.

Auziți, în toate se amestecă Primăria Pecs. Cabluri și cofrete, probabil au, dar invizibile, ele înseamnă autorizații și soluții pentru fiecare caz. Mare minune! La atâtea se pricep cei din Primărie?  Oare Primăria a hotărât, spre exemplu, ca pe străzi din partea veche a orașului, iluminatul stradal să se facă folosindu-se fostele felinare cu gaz, adaptate la curent electric? Să se păstreaze patina unui oraș istoric.

Aceasta o fost prima lecție învățată. Urmează lecția pe care ne-o predă orașul Pecs referitoare la muzee și la sufletele vechilor case. După rezultate, cei din Pecs  sunt perseverenți, cu o mentalitate moștenită,  au motivație și rezultate pe măsură.

Recomandările redacției