Un proverb clasic spune că ești ceea ce asculți. Și această vorbă are dreptate majoră, deoarece nu există mod mai comun de a comunica propriile trăiri decât prin muzică.

Încă din preistorie, acest mod de exprimare a fost folosit de către oameni: muzica datează din paleoliticul mijlociu și consta în lovituri între pietre, lemne sau orice alte obiecte uzuale. Au fost concepute și imnuri de slăvire, din urlete și dansuri.

Din acel punct, este istorie. Toată omenirea a folosit muzica în diferite moduri, devenind astăzi un mod de a scăpa 80 din realitate, un refugiu și o relaxare.

Însă, de-a lungul istoriei, muzica s-a îmbinat întotdeauna cu noțiunea de cultură.

Revenind la prezent, având în vedere că vara este total dezlănțuită, Aradul începe să fie împânzit de evenimente muzicale, precum concerte sau festivaluri.

Acest articol nu are menirea de a critica evenimentele în sine, și o să vă explic în câteva rânduri mai jos, de ce.

Arădenii au avut o sumedenie de evenimente din care au putut alege.

De la săptămânalele concerte la Filarmonica de Stat, la diferiți artiști vocali sau instrumentali care au concertat în Arad, de la Gospel la Taraf de Caliu și Festivalul Berii.

Toate au la bază muzica, dar au o mare deosebire între ele. Calitatea.

Nu poți combina muzica Gospel sau Aida lui Giuseppe Verdi, cu ritmurile balcanice a lui Azur sau, mai nou, Yny Sebi, cel mai apreciat „artist” al arădenilor din generația Z, precum nu poți compara calitălțile vocale ale interpreților primelor exemple cu cele a artiștilor din urmă.

Am ales aceste exemple, deoarece în ultima săptămână, performanța vocală a solistului de la Azur și lipsa unei voci reale pe scenă la show-ul făcut de Yny Sebi au devenit virale după performanța acestora de la Festivalul Berii.

Comentariile „răutăcioase” au început să curgă în mediul online, atât de la arădeni de rând, prestația Azur fiind inclusiv criticata public de cântăreți, oameni de presă, dar și oameni din spectrul politic.

Alexandru Chiriță relata pe pagina sa de Facebook un punct de vedere legat de acest aspect:

„Dacă întrebi pe cineva din generația mea cum poate fi definită MITOCĂNIA MUZICALĂ a anilor ’80, la cotele ei cele mai ordinare, o să îți citeze formația AZUR în capul listei. În acest weekend îi vedeți la Arad, sub înaltul patronaj al Primăriei, că tot suntem un oraș elitist. Rețineți de la mine că e gratis, muzică de petrecere de bună factură e Gică Petrescu, Dumnezeu să îl odihnească. Nicidecum Azur, Generic, frații Pește sau Neluță Neagu. Excremente muzicale e un termen blând. Sigur meritați mai mult la Arad decât formația favorită a lui Traian Băsescu Petrof. Magdalena fii cuminte ca te dau la Kunta Kinte !#lachiliainport”.

La acestea postare au comentat mai multe personalități:

Dacă tot zicea Alecu de Frații Pește… Vă lăsăm un moment pentru a savura o mirobolantă melodie marca lor:

Partea tristă este că oricât de mulți oameni ar comenta acel filmuleț, oricâți am realiza direcția în care o ia cultura muzicală a arădenilor, nu vom fi niciodată direct proporționali, imposibil mai mulți din punct de vedere numeric, decât cei care admiră decăderea noastră ca și oraș.

Să fim serioși, suntem orașul care strigă „salvați Filarmonica” sau din contra, o criticăm, dar nu am pășit niciodată în cadrul unui concert simfonic.

Și ca să nu credeți că am o problemă cu stilul, am fost cu mare drag la Taraf de Caliu, care au fost prezenți pe scena Palatului Cultural.

Talentul brut, pur, pasiunea pentru muzică și nebunia celor din formație au fost revigorante și am plecat cu o energie superbă de la acea interpretare.

Însă m-am confruntat și cu o mică dezamăgire: acolo unde talentul și tradiția unei etnii au fost perfect reprezentate, nu au fost destui oameni care s-o admire.

Dar nu, noi mergem la Festivalul Berii, ca să ascultăm o formație care cântă din anul 1985 același repertoriu, despre o Mona care se tot mărită de zeci de ani și niște fete de pe plajă, și mai și falsează tot recitalul.

Sau, supriza din cea de-a doua seară de festival, Yny Sebi, care a plecat cu amintiri de la fainii arădeni: un sutien și câteva portofele.

Noi vrem cultură, dăm vina pe administrație pentru că nu avem cultură în Arad, dar suntem primii care fac vizualizările lui Tzanca Uraganu.

Nu este vina adminisției (cel puțin nu total) pentru lipsa de cultură din orașul nostru.

Interesul lor este să facă pe plac gusturilor cetățenilor, ca să câștige credibilitate, admirație, iar mai apoi un vot.

Cât timp există cerere, va exista și ofertă. Iar oferta noastră este „Se mărită Mona mea” cu „Yny, tarabanele, care bagă-n boală fetele”.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Recomandările redacției