scientaCunoscutul alpinist arădean Zsolt Török va fi prezent miercuri, 5 martie, la librăria „Scienta” de pe strada Vasile Alecsandri, pentru a vorbi despre pasiunea şi ocupaţia sa, propunând publicului o incursiune audio-vizuală în lumea expediţiilor: Pe data de 5, o să vorbesc despre cum am ajuns eu de aici, din Arad, atât de departe, despre această cale pe care am urmat-o timp de 26 de ani. Chiar dacă nu am inventat eu alpinismul (au mai fost şi alţii dîn oraş care au încercat, care au avut aspiraţii, care au întreprins expediţii), sunt mândru că am reuşit să fac toate aceste lucruri venind de aici. Cred că în urmă cu 26 de ani eram o curiozitate. Acum nu cred că se mai pune această problemă în Arad: oamenii au început să se obişnuiască cu faptul că cineva din oraşul nostru de câmpie, unde nu se vorbeşte de obicei de performanţe la nivel mondial, a ajuns aici.  Sunt mândru că am reuşit să fac asta pornind de pe malul Mureşului. (…)Dar aş vrea să vorbesc şi despre latura umană (…).Până acum s-a pus accentul foarte pe performanţă, ori cea mai mare performanţă poate să fie să poţi să-ţi faci un ceai. În momentul în care eşti pe traseu, echipat, îmbrăcat, cu rucsacul făcut, n-ai decât să execuţi ceea ce ai învăţat, partea tehnică, să pui piciorul stâng în faţă la dreptul, dar să ajungi acolo, aia este cea mai dificilă chestie.”, mărturiseşte alpinistul. Nu este totuşi atât de simplu nici cu „partea tehnică” : „În alpinism vorbim de autodepăşire, de multe antrenamente, noi împingem limitele în mod controlat. Sigur, astea există şi la alergare contra cronometru, numai că acolo nu se moare. Plus că la noi, când ai ajuns la vârf, ai parcurs doar jumătatea drumului.  Urcarea este mai grea, dar la urcare ai elanul. La coborâre, în schimb, toată lumea se relaxează involuntar şi poate fi foarte periculos.  Plus că omul trebuie să fie puternic şi acolo sus , mai ales că  „mai există o diferenţă: noi nu avem spectatori. Nu există arenă, nu există galerie, nu există toată acea energie pozitivă. Eşti undeva foarte departe de ceea ce cunoaştem noi, de lumea noastră”, a adăugat acesta la conferinţa de presă de astăzi.

În cadrul acestui eveniment, intitulat „Arădean în munţii lumii, dincolo de limitele proprii”, Zsolt   va proiecta şi filmul pe care l-a realizat împreună cu Szilard Sandor, „Sunetul liniştii”, un film de zece minute care a rezultat din cinci ani de filmări la Beliş-Fântânele: „O să prezint un film de suflet, care n-are mare legătură cu alpinismul, mai mult are legătură cu faptul că noi vorbim foarte mult despre natură, despre ocrotirea naturii, iar eu sunt convins că numai şi numai atunci dacă înţelegem natura vom reuşi să o ocrotim.  E ca şi cum ai deschide o fereastră şi te-ai uita altfel la această natură pe care tot încercăm să o ocrotim, să o înţelegem prima dată.  L-am intitulat «Sunetul liniştii» pentru că cea mai mare aventură este să asculţi sunetul liniştii.  Dar sunetele din Himalaya şi cele de la lacul Fântânele sunt diferite: în Himalaya simţi pericolul de moarte care te pândeşte la tot pasul. Sunetul avalanşei e groaznic, de exemplu. Un alt sunet este cel al elicopterului atunci când vine şi te ia din perete să te salveze Apoi, acolo nu există nicio garanţie că un om perfect antrenat nu poate dezvolta un edem pulmonar. Cei care au impresia că te duci în Himalaya să te purifici, să meditezi, se înşeală. Meditaţie poţi face oriunde, dar nu acolo. Am fost singur în expediţie pe Nanga Parbat, dar au fost cazuri în care erau foarte mulţi alţii pe munte. Toată energia asta e în jurul tău şi o simţi. Este foarte clar că pe TOP 5 se duc foarte puţini, dar pe Everest, de exemplu, se duc mii de oameni în fiecare sezon”.

Mai putem aminti şi că Török, ghid montan şi alpinist profesionist, este şi un reputat speaker motivaţional şi susţinător a peste 50 de evenimente culturale, dintre care unele includ proiecţii multimedia şi expoziţii fotografice.  Asta parţial pentru că, deşi alpiniştii români sunt foarte talentaţi şi nu renunţă uşor, mai ales după ce se zbat câte şase luni pentru fonduri,  acesta consideră că publicul are încă nevoie de educare pentru a susţine cum se cuvine alpinismul: „Mulţi de aici, din România,  nu înţeleg ce fac eu. Dincolo există o întreagă cultură şi se cheltuiesc foarte mulţi bani. Aşadar, noi nu trebuie numai să urcăm pe munte, noi trebuie să şi educăm publicul. Alpinismul este un sport costisitor, dar vine din ţări pe care încercăm să le copiem”.

 „Zsolt  este un exemplu pentru fiecare dintre noi şi un arădean care ne face cinste. Aşa cum am spus întotdeauna, noi ne-am propus să dezvoltăm omul aici, motiv pentru care organizăm aceste evenimente. Noi suntem în fiecare zi în postura de a ne depăşi o limită deja atinsă, iar prin prisma sportului pe care îl practică şi a unei poveşti, a unei experienţe de viaţă pe care o are în spate, Zsolt, care face un lucru extrem de dificil, poate să ne înveţe cum putem să depăşim cel mai bine această limită pe care în fiecare zi am atins-o. Vă aşteptăm miercuri, la ora 18, aici, în librărie, pentru că sunt convinsă că vom avea multe de învăţat de la Zsolt,  pe care e important să îl cunoască cât mai multă lume.”, a încheiat Diana Engler, patroana librăriei.

 

 

 

 

Recomandările redacției