Se spune că odată, într-o seară târzie, un bătrân formator de şcoală de arte marţiale din Tokio se întorcea acasă pe jos. La un moment dat se iau după el doi tâlhari, care voiau să-l jefuiască. Bătrâ­nul iuțește pasul. Cei doi fac la fel. Atunci bătrânul o ia la fugă, încercând să scape de ei. Tâlharii o iau și ei la fugă, pe ur­mele bătrânului luptător. Tocmai când cei doi era să pună mâna pe bătrân apar doi oameni ai legii, care îi legitimează și apoi îi arestează pe cei doi tâlhari. Aceștia fiind demult în vizorul poliției.
Apoi îl legitimează și pe bătrân. Când află cine este, îi spun: Bine maestre, dar dumneavoastră sunteți un mare luptător, fondatorul unei școli de arte marțiale! Îi puteați bate pe cei doi tâlhari fără probleme. De ce ați fugit, totuși, de ei? Bă­trâ­nul răspunde: Am fugit de ei de teamă să nu-i omor!
Despre caracterul unui sportiv vorbim, nu?
Anul trecut tânărul boxer ară­dean, George Nyeki ajungea Campionul Național al României la box. De câtva timp, însă, campionul se an­trena în Ungaria, țara vecină și prietenă oferindu-i lui George Nyeki condiții net superioare celor din România, recte Arad, municipiu în care s-a dezvoltat ca om  și ca spor­tiv. Deci Campionul României la box se antrena în străinătate, țara lui de baștină neglijându-l și tratându-l cu superficialitate.
George Nyeki se trage dintr-o familie de iubitori de sport. Tatăl lui a fost multiplu campion național la lupte greco-romane, dar și campion mondial. El și-a îndrumat fiul către sport, dar George a ales boxul, i se părea mai potrivit fizicului și caracterului său. Cât timp se antrena la Arad, George Nyeki nu reușea să obțină mai mult decât locul doi la concursuri oficiale, deși el simțea că poate mai mult. Nemulțumit cum se antrenează în Arad, sportivul a acceptat propunerea unui club de a se antrena în Ungaria, aici asigurându-i-se condiții de antrenament și de viață pentru el și familia lui cu mult mai bune. Rezultatul antrenamen­telor din Ungaria n-au întârziat să apară. Anul trecut, George Nyeki a ieșit Campion Național al României la box, categoria 64 kg. Între timp a obținut și cetățenia maghiară, pe lângă cea română. În aceste zile s-a desfășurat Campionatul Național de Box al Ungariei, la care a participat și el. În urma luptei din ring, George Nyeki i-a bătut și pe unguri, reușind să devină la categoria lui, Campion Național al Ungariei.
Haideți să comentăm oleacă pe marginea celor narate de mine mai sus, despre aceste rezultate remarcabile obținute de tânărul arădean româno-maghiar.
În primul rând George Nyeki nu este primul și singurul sportiv ro­mân care se antrenează și trăiește în străinătate. Chiar noi, arădenii avem sportivi care fac acest lucru „afară“, sportivi care fac cinste țării noastre și Aradului în concursurile naționale și internaționale. Deci, nu ăsta-i baiul. Baiul constă în faptul că mai-marii sportului românesc par niște trepăduși puși acolo să-și numere biștarii și să bifeze acțiuni tembele la care participă toți ciucameții, mulți dintre ei luând trofee naționale după interese meschine. În timp ce valorile autentice ori se plafonează, rămânând în România o eternă speranță, ori pleacă din țară la cluburi în care se pot dezvolta și în care se antrenează pe măsura ta­lentului lor. Dacă guvernanții, diriguitorii sportului românesc nu iau decizii care să schimbe statutul cluburilor, antrenorilor și antrenoratului, să asigure condiții excelente de pregătire, ei bine, atunci vom ajunge în situația în care toți sportivii români de performanță să aibă două naționalități, să participe la două campionate naționale și să li se cânte două imnuri naționale.
Oarecum George Nyeki este ca acel maestru de arte marțiale din Tokio. Diferența este doar că bă­trânul ma­estru fugea de tâlhari să nu-i omoare, iar George Nieki fuge din România să nu fie omorât… în realizări.
Ne vedem săptămâna viitoare, după rubrica de sport!

  • Dorina Avramut(Chirilă) spune:

    Domnule Petre Don ,

    legat de intrebarea : „Bine maestre, dar dumneavoastră sunteți un mare luptător, fondatorul unei școli de arte marțiale! Îi puteați bate pe cei doi tâlhari fără probleme. De ce ați fugit, totuși, de ei? ” am si eu un raspuns la Subiect.

    Jucand „ping-pong” cu geniul, la un moment dat si intr-un anumit context ,in timp ce eu ii spuneam lui Dacian Don ca el este DD, viitorul Presedinte al Romaniei, dumneata , iubindu-l la nebunie, ii spuneai ca va fi pe dracu’, presedinte de bloc, in cel mai fericit caz.Ma intreb, pe cine era sa asculte? , pe TATA sau pe „Vecina de cosciug” ?
    Astazi , ia vedeti, cine de cine a fugit, care pe cine a omorat si cine s-a sinucis ? Intr-adevar , bă­trânul ma­estru fugea de tâlhari să nu-i omoare, iar Urmasul lui Dracula a stat pe loc să fie omorât… în realizări.
    „Stii cum culegi un trandafir?” intreba Lucian Valeriu in „Proiect de epitaf” .”Astepti sa cada unul…”
    era raspunsul lui . Al meu este altul.

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției