Asociaţia Culturală „Izvoare almăjene” şi Muzeul Sătesc „Almăj, vatră strămoşească” au organizat recent a şaptea ediţie a „Sărbătorii Muzeelor săteşti”. Şi-au dat întâlnire la Bozovici reprezentanţi ai muzeelor săteşti, ai patrimoniului naţional, cadre didactice, istorici, oameni de cultură, înalte feţe bisericeşti, iubitori şi păstrători de tradiţii şi neam, împătimiţi colecţionari, arheologi, documentarişti, redactori de reviste săteşti şi nu numai dintr-un frumos spaţiu geografic spiritual, adică din Covasna, Timiş, Arad, Caraş, Serbia, Ungaria, Franţa, Sibiu, Bucureşti ş.a.
În prima parte au fost rostite cuvinte de bun venit participanţilor din partea oganizatorilor şi au fost punctate câteva repere despre geogafia locurilor, ştiut fiind faptul că Ţara Almăjului este unică prin Cascada Bigăr şi Complexul Mulinologic de la Rudăria, dar este străbăută şi de Paralela 45.
Parcursul manifestării a cuprins un simpozion tematic în plen, urmat de dezbateri şi discuţii care s-au focalizat pe necesitatea reglementărilor vizând statutul colec- ţionarului privat, a dreptului acestuia de a expune în spaţiul public ş.a.
În incinta muzeului, înfiinţat în 1929 de preotul şi omul de cultură Coriolan Buracu, distrus apoi în 1944 şi redeschis în 2014, ca un omagiu adus părintelui său spiritual, au fost organizate standuri dispuse tematic de către expozanţi, astfel că explozia de culori a încins încăperile. Obiecte de uz casnic, obiecte de cult , icoane, cărţi şi înscrisuri vechi, costume populare, veşminte de port local românesc sau al minorităţilor, unelte, reviste, podoabe, acareturi etc. au încântat privirile şi au stârnit admiraţie şi preţuire.
Delegaţia arădeană formată din zece persoane a expus din diverse colecţii private. Astfel, prin Galeriile Turnul de Apă, reprezentată de prof. Horia Truţă, am putut admira un set de ustensile folosite pentru bărbierit şi coafură, ustensile care astăzi sunt complet depăşite ca vreme.
Pita de Pecica a fost şi gustată şi prezentată… până a asudat grinda – de către viceprimar, secondat de prof. Eugenia Ponta Pete, căreia i-au urmat Pro Pir Kult Turnu, cu tot arsenalul, şi de degustarea pitei cu unsoare şi piparcă râjinită de Macea, adusă de Baci Ghiuri a lu Hămfău, care a prezentat port local de stat, din colecţia proprie şi a ortacei sale, Lenuţa Ciocăneaua, cea care a trimis zamă de părădaică şi prai. Mai înaintea degustării cei prezenţi au fost îmbiaţi a degusta plăcintă coardă din producţia bacelui Ghiuri. Acesta nu a venit singur, ci însoţit de Bace Toghiere, care a prezentat o inedită colecţie de sticle vechi şi producţii literare în grai.
Despre prestanţa arădenilor
s-au exprimat prof. dr. Doru Sinaci, director al Centrului Judeţean de Cultură, şi prof. Gheorghe Rancu, proprietar al Muzeului etnografic privat „Almăjul” din Şopotu Vechi.
Strămutat din Câmpia Arădeană, din Bodrog, la munte, profesorul Rancu este confundat şi cufundat de propria-i pasiune de-o viaţă, viaţă care, iată,
şi-a împlinit-o de faţă cu noi, de familia de acolo şi de aici, căci, o vârstă frumoasă, cu un Laudatio rostit de prof. Pavel Panduru şi Delia Chevereşan, cincizeci de ani de catedră, după absolvirea Preparandiei arădeane, i-a fost stâlp, credinţă , har şi dar.
Frumoase au fost toate momentele trăie la Bozovici, acolo unde intrarea în scenă ne-au făcut-o micuţii gugulani cu opincuţe şi oprege, ca mai apoi să petrecem clipe frumoase de final în cuina bozovişeană gătită a-şi primi cu fală goşcii.
Fie că am fost pentru o zi ardeleni, bănăţeni, gugulani sau… orfani din Banatul sârbesc, pe feţele tuturor s-a putut citi nota de voioşie şi dorinţa ca astfel de manifestări în care domină tradiţia şi ne adună vatra străbună, iar românismul face casă bună – să nu se piardă ci să se conserve şi să dăinuie, ceea ce se poate vedea din fotografiile semnat de Baci Ghiuri de la Macea.
Dacă „Tăt Banatu-i fruncea”, atunci să se ştie că „Bozoviciu-i mincea”.
Florica Ranta Cândea
