Am stat de vorbă, ultima dată, cu AUREL ARDELEAN la ședința festivă a Consiliului Județean, la care a primit placheta Centenar şi, la rândul său, i-a onorat pe colegii săi cu o diplomă din Partea Universităţii de Vest Vasile Goldiş. Înainte de a începe şedinţa, am stat de vorbă, în fața sediului, chestionându-l asupra marii trădări naționale care a însemnat împiedicarea existenței la Arad, în anul Centenar, a Monumentului Marii Uniri. Nu m-a contrazis când am spus că este vorba despre trădare la nivel na­țional, cu acceptarea celor care conduc Aradul, dar mi-a spus că asta nu trebuie să ne împiedice să luptăm, prin orice mijloace, pentru dejucarea planurilor antiARAD, antiRomânia, la urma urmei. Mi-a spus, plin de entuziasm, de hotărâre, că neamplasarea Monumentului Marii Uniri la Arad în anul Centenar, nu este un motiv de resemnare, ci, dimpotrivă, un imbold. „Nu contează când, important este să fie !”, mi-a spus. Am intrat în sediul CJA, iar eu m-am dus direct la liftul care te duce la etajul 2, unde este sala de ședințe a CJA. Am „călătorit” cu liftul, alături de unii consilieri județeni, dar Aurel Ardelean, la 79 de ani, urcase pe scări și era deja acolo ! Din nou, mi-a dovedit că el este AUREL ARDELEAN, omul pe care nimic, nici măcar bătrânețea, nu poate să-l oprească. Omul pe care l-am cunoscut ca pionier al repunerii Aradului pe harta învățământului universitar, după revoluție. A readus Aradul acolo unde îi este locul, în istoria României. Cei care îl acuză că a făcut Aradul un oraș universitar din interese financiare ar trebui să mai cugete. Aurel Ardelean nu a avut niciodată ceva împotriva învățământului de stat. Dimpotrivă, ca senator al României, a avut numeroase inițiative pentru sprijinirea acestuia. Cel mai mult, însă, senatorul s-a implicat în iniţiative legate de Roşia Montană, pentru interzicerea folosirii cianurilor, dar şi în proiecte privind protejarea mediului înconjurător. Iniţiativele sale nu au fost adoptate de Parlament, pentru simplul motiv că Aurel Ardelean era senator PRM, partid care nu era la guvernare. Este o meteahnă profund păguboasă a tuturor partidelor care s-au perindat la putere. Nimic nu trebuie să treacă de votul în Parlament dacă vine din partea Opoziţiei. Drept urmare, fostul PD i-a propus să părăsească România Mare și să se înroleze în armata lui Băsescu, pentru că așa va fi senator al partidului de guvernământ și orice inițitivă a lui va trece fără probleme. Din păcate, senator nu a mai fost el, ci altcineva. Nu a mai fost nici măcar deputat, erau alții pe listă. În ciuda încălcării promisiunilor de către partid, Aurel Ardelean a acceptat să fie un simplu consilier județean, sperând că va asculta cineva ceea ce are de spus, că poate, din această postură, să sprijine, în continuare, cultura, educaţia şi nu numai, în Arad. Lucru pe care l-a făcut cu vârf şi îndesat şi pentru care, sunt sigur, Aradul îi va mulţumi şi acum, după ce nu mai este. Odihneşte-te în pace, Aurel Ardelean!

Recomandările redacției