Aradul, felicitat la Bruxelles

Europarlamentarul Iosif Matula spunea – ca una dintre concluzii la bilanţul său de peste cinci ani în funcţie – că mulţi străini ne privesc cu scepticism tocmai pentru că suntem dezbinaţi. O concluzie la care au ajuns mulţi, ba a şi intrat în folclor, cum că unde sunt trei români doi îl bârfesc pe al treilea.
Acelaşi lucru l-am resimţit la sfârşitul săptămânii ce tocmai a trecut, atunci când Aradul a avut un stand de prezentare. Fără a fi bănuit de lipsă de modestie, pot spune cu mâna pe inimă că standul Aradului a fost, de departe, cel mai apreciat, nu doar prin numărul mare de vizitatori care l-au asaltat, ci şi prin ineditul ofertei noastre: ideea de a le oferi doritorilor să devină turişti virtuali în Arad, adică să rămână cu o fotografie ca amintire, în care sunt prezentaţi – printr-un colaj fotografic – ca vizitatori ai urbei noastre. A contat foarte mult şi oferta noastră culinară şi… bahică, dar europenii sunt oameni şi ei, iar judecăţile de valoare trec (şi) prin stomac. În ansamblu, totul a fost aproape de perfecţiune, dar…
M-a surprins neplăcut atitudinea unor… români, de la celelalte standuri, un fel de „concurenţi”, deşi acolo, în Occident, competitivitatea înseamnă altceva, înseamnă o concurenţă prin care să-ţi depăşeşti opozantul, nu să-l tragi înapoi. Sigur, aceste atitudini n-au fost generale şi, mai ales, n-au fost evidente, ci mai mult nişte „mustăceli”. Şi, în fond, poate erau şi de înţeles deşi – risc să mă repet – obiectivul nostru, al standurilor româneşti, trebuia să fie unul comun.
Mult mai deranjante au fost, însă, unele critici venite din interior, adică din ţară. Încep prin a-i felicita pe colegii din presă, care au înţeles importanţa unui astfel de eveniment şi au mediatizat ca atare evenimentul. În schimb, au apărut unele reacţii la nivel de comentarii – virtuale, desigur, deoarece acest gen de critici, fără argument, sunt însoţite aproape întotdeauna de laşitate. Şi nu doar criticile m-au deranjat – în fond, libertatea de opinie e garantată de Constituţie – ci mai mult jignirile. Cei care
s-au apucat să bălăcărească evenimentul încercând să-l interpreteze politic, aducând atacuri la persoană, dar care nu-şi dau seama că de fapt atacă Aradul, atacă România şi, mai ales, aceste atacuri sunt gratuite.
Revin la ce spunea Iosif Matula: avem noi talentul de a ne denigra între noi, de a ne da la „gioale” – cum se spune în fotbal – numai pentru a fi pe placul altora. Aşa ne-am căciulit de mai multe ori în istorie, ba la Înalta Poartă, ba la Viena, ba în alte cancelarii europene. Doar că noi am rămas cramponaţi în istorie şi nu observăm (nu vrem?, nu putem?) că acest gen de comportament este dezavuat chiar de cei în faţa cărora ne linguşim. Şi, având o astfel de poziţie, riscăm să ne pierdem şi respectul pe care-l mai avem în Europa. Asta fără să folosească cuiva…
Sper ca aceste atitudini să nu reprezinte o poziţie permanentă şi generală, iar în timp să rămână doar faptul că, undeva în 17 mai 2014, la Bruxelles, în inima Europei, un oraş din România a avut cel mai frumos şi mai atractiv stand dintre participanţi. Lucru recunoscut, în fapt, chiar şi de către organizatori, care au fost într-atât de impresionaţi încât au lăsat la o parte până şi rigiditatea specifică acestui gen de evenimente şi ne-au lăsat să ne… extindem puţin, tocmai pentru a ne exprima în deplinătate.