Aradul intră în anul 2014 cu străzi complet neasfaltate şi fără iluminat public

Sărbătorile de Iarnă nu sunt prea luminoase pentru locuitorii străzilor Emil Gârleanu, Badea Cârţan, Iakob Cardoş, Remus sau Bârsei. Din contră, întunericul de pe străzile lor îi face să simtă cu atât mai mult indiferenţa autorităţilor locale, a celor care le-au cerşit votul şi care acum au uitat complet de existenţa lor. Pentru Primăria din Arad aceşti oameni contează doar atunci când îşi plătesc impozitul şi alte taxe aberante. Aberante deoarece le plătesc degeaba. Nu au absolut nici un beneficiu: deşi sunt situate la doi paşi de centrul oraşului şi ne aflăm în se­colul XXI, străzile lor nu au cunoscut niciodată asfaltul; trotuarele sunt ine­xistente; iluminatul stradal lipseşte, în condiţiile în care infracţionalitatea în zonă este destul de ridicată, iar cât priveşte curăţenia stradală nu are rost să mai vorbim.
Singurul mod în care oamenii de aici ar putea avea parte de sărbători luminoase ar fi să şi le petreacă în altă parte. Tihnite nu ar fi însă din cauza infracţionalitatăţii. Odată întorşi acasă, s-ar putea trezi cu geamurile sparte şi cu camerele goale. „Zona este foarte… pestriţă, iar siguranţa oamenilor este de multe ori pusă în pericol. Geamurile casei mele au fost sparte de mai multe ori şi nu am ce să fac. Trăiesc într-o teroare continuă. Am 68 de ani, soţul meu a murit, trăiesc singură şi sunt neajutorată. Copiii celor care locuiesc pe stradă îmi sparg tot timpul geamurile. Locuiesc pe strada Emil Gârleanu, unde nu este lumină aproape deloc. Străzile arată groaznic. De mai bine de 15 ani Primăria nu a făcut absolut nimic. Cu cât timpul se scurge, însă situaţia străzii este şi mai jalnică şi, ce este şi mai grav, nimeni nu dă vreun semn că se va face ceva. Să vedeţi cum arată strada când plouă. Nu ai pe unde să treci din cauza bălţilor, iar noroiul trece de glezne“, se plânge o femeie.
Zăpada este un alt motiv de angoasă pentru locuitorii din această zonă. Topirea ei aduce noroiul şi mizeria până în casele oamenilor. „Toate străzile din această zonă arată ca după război. Ne putem întrece cu vecinii pe tema a cărui stradă arată mai jalnică. Locuim pe strada Remus şi în opinia mea este cea mai uitată de aleşii locali. De la vârsta de 15 ani locuiesc aici. Acum am 80 de ani şi niciodată nu a fost reabilitată strada. Aşa este de când mă ştiu. Primăria nu a avut nici bunul simţ de a ne face măcar trotuare. Măcar să vedem că se mătură strada din când în când, nu am apucat să vedem. În schimb, plătim impozit la fel ca toţi ceilalţi care locuiesc în centrul oraşului“, ne spune familia Szarkozi.
Se chinuie de un an de zile să aprindă … un bec
Mândruţa Taşcău locuieşte pe strada Badea Cârţan şi a ajuns la saturaţie din cauza indiferenţei şi a bătăii de joc la care este supusă de către administraţia locală. „De un an de zile nu avem lumină pe stradă din cauza unui bec care este ars. Zona este şi aşa foarte deocheată, iar noaptea, când nu se vede absolut nimic, îţi este frică să umbli pe stradă. Am sunat în toate părţile, atât la Arad cât şi la Timişoara. Cei de la Primăria din Arad mi-au promis că vor veni să reglemen­- teze situaţia însă îi aştept şi acum. Am fost pusă să sun la Timişoara, însă cei de acolo mi-au spus că nu au nici o competenţă cu aşa ceva. Am ajuns în pragul disperării. Într-una din nopţile trecute a fost atât de întuneric încât nu am putut să bag cheia în poartă. Suntem bătaia de joc a Primăriei. Toate străzile au probleme cu iluminatul public, atât Iakob Cardoş, Bârsei şi celelalte din zonă, însă situaţia de pe Badea Cârţan este cea mai îngrijorătoare. Am vrea ca Primăria să afle de existenţa noastră, să ştie că şi noi suntem oameni“, ne-a declarat Mândruţa Taşcău.
În schimb, reprezentanţii Primăriei Arad susţin că nu se poate trece decât prin Serviciul de Sesizări şi Reclamaţii, însă „se mai întâmplă să se piardă numărul“.
(G.A.)