Cândva Aradul parcă arăta altfel. Oamenii aveau o plăcere pentru plimbările prin parcuri, lumea invada orașul la pas și nimeni nu se simțea în pericol sau ca într-o groapă de gunoi.

De la o vreme însă, lucrurile s-au mai schimbat și nu puțin, chiar radical. Am ajuns să avem un oraș care ne întristează și care ne frustrează. Oamenii străzii ne-au invadat cum nu s-a mai întâmplat până acum și, pe lângă că își fac veacul pe unde apucă și nu au nici o problemă cu asta, mai și murdăresc tot ce prind, aruncă gunoaiele unde au ei chef, își instalează saltele în mijlocul străzii sau chiar pe faleză și deja autoritățile sunt depășite de situație din cauza numărului exagerat de cazuri care se petrec în tot orașul.

Am încercat cândva să devenim „Capitală Europeană a Culturii“, dar singura „cultură“ ce o avem e cea a gunoaielor care ne sufocă și a oamenilor străzii care ne agresează pe stradă. Ne plimbăm printr-un oraș care pare desprins parcă din altă lume, una complet paralele cu cea care e visa a fi cândva Aradul.

Este adevărat că nici nu sunt prea multe variante ca să fie rezolvată problema pentru că lucrurile se bat cap în cap. Oamenii aruncă gunoaiele, cei de la salubritate nu mai lucrează, polițiștii amendează și încearcă să scape de oamenii străzii, în timp ce alții îi recompensează cu bani pentru că li se face milă de ei. Dăm de multe ori vina pe ei pentru toate gunoaiele, dar jumătate dintre ele ne aparțin și asta s-a văzut în timp ce s-au organizat mai multe evenimente mari în oraș. Lumea se enervează când îi văd cum își cară saltelele de dormit peste tot prin Arad, dar ei au făcut rost de ele de lângă pubelele de gunoi, loc în care alți cetățeni le-au pus. Se vrea reamenajarea clădirilor vechi, dar în loc să te ajute cu cât mai mult, cei ce ne conduc îi premiază pe proprietari cu amenzi usturătoare.

Din nefericire, împreună, pentru că fiecare contribuie câte puțin, am adus Aradul în paragină. Un Arad care cândva avea potențial a ajuns în punctul în care aproape nimănui nu-i mai face plăcere să circule, nici pe jos, nici pe bicicletă, nici cu mașina și, dacă s-ar putea, jumătate dintre locuitori și-ar face bagajul și ar pleca doar să nu mai fie nevoiți să se confrunte zilnic cu aceleași probleme.

Recomandările redacției