Aripi frânte

Un om onest este acela care împarte banii publici ca şi cum ar fi ai săi. În modul acela normal, de onestitate, res­ponsabilitate, pe principii de prioritate, izvorâte din bun simț în cele din urmă. Nu e cazul la noi în Arad. Unde și muni­cipalitatea, dar și Consiliul Județean sunt instituții foarte deschise la… pungă când e vorba de împărțit bani din buget.  Una dintre aceste situații este şi cea legată de ,,telenovela” care continuă cu Aeroportul Arad. Să nu o lungim: ,,purcica” este moartă-n coteţ, dar noi ne facem că trăieşte şi că nu ştiu ce perspective ar avea. Acum şi în viitorul apropiat nu există nicio perspectivă realistă. Altfel spus, dacă ai la 50 de kilometri un aeroport care chiar funcţionează, cu ce mai poți veni în plus? Ne referim aici la Timişoara. De ce ar mai fi nevoie de un al doilea aeroport, la mică distanță, pentru două oraşe care împreună nu depăşesc jumătate de milion de locuitori. Şi cu toate acestea,  Consiliul Judeţean continuă să arunce cu bani într-un aeroport care nu-şi mai justifică activitatea. Cel puțin la acest moment și de câțiva ani încoace. Adică în afară de câteva drifturi ale unor competiţii auto, de elicopterul SMURD şi câteva avioane uşoare, de agrement care ar putea fi garate şi în alt loc, chiar nu mai vedem utilitatea unui astfel de obiectiv. Unitate care înghite o grămadă de bani, precum un Boeing 777 în plină accelerare. Ecuaţia e simplă: obiectivul nu funcţionează, dar consumă resurse semnificative. Normal trebuie închis. Dar în loc de asta, se dau salarii grase, bani pentru consultanţă juridică şi alte şi alte sume. Toate astea pentru ca cineva să-şi ia o sinecură lună de lună, iar alţii să fie în Consiliul de Administraţie pentru a-şi mai rotunji veniturile. Şi să nu credeţi că sunt sume derizorii. Ba din contră. Bani chiar foarte mulţi, ca să bifezi o dată pe lună o şedinţă în care nu faci nimic. Doar nişte promisiuni că va fi bine şi nu ştiu ce curse vor veni, de ne va invidia până şi Heathrow-ul londonoz de atâta aflux de avioane.  Nu mai vorbim de banii aruncaţi în vânt pe investiţii care nu se justifică şi care nu se mai întorc.  În fond şi infinitele discuţii cu operatorii aerieni sunt tot un fel de a căra apa cu ciurul. Dacă Aradul ar fi acum o rută cu adevărat atractivă,  ar veni ei singuri pe la autorităţile locale să-şi ofere serviciile.  Așa tragem de ei şi ne lăudam cu câteva curse de vară. Adică aproape nimic. Nimic care să justifice cheltuielile enorme pentru un aeroport fără… aripi. Şi asta arată, din păcate, că eşti un oraş care nu mai reprezintă mare lucru. Că place sau nu asta este realitatea. Și mai este o chestiune: toți indivizii ăștia din administrația locală și județeană care se revendică de dreapta sunt foarte buni la împărțit banii contribuabililor pe
investiții pe care și un student cu re­zultate decente le-ar cataloga drept  păguboase. Întrebarea e: dacă le-ar fi făcut pentru ei, din propriul buzunar, le-ar mai fi dat mâna? Și dacă tot vorbim de dreapta, mai toți ar fi plecat cu un șut în dos, dacă ar fi făcut asta pe banii unui investitor. Și cu tinicheaua de coadă. Așa ei pot să… frângă aripi în continuare. Nu doar în acest caz.