Trăim vremuri cel puţin ciudate. Lucrurile nu sunt ce par a fi. Faptele şi oamenii nici atât. Peste mai puţin de două luni de zile vom avea o nouă configuraţie a Parlamentului, care va genera şi un nou Executiv. Preşedintele Iohannis este tot mai vocal în ultima perioadă de timp şi pare a construi… pas cu pas guvernul său. Dacă va fi şi al cetăţenilor rămâne de văzut. Aşadar socotelile au început de mult şi calculele sunt desigur, doar ipoteze de lucru. Ipoteze avem destule, de oameni ducem lipsă. Că au ajuns USR-iştii lui Nicuşor Dan să-l desemneze deja pe Cioloş premier. La fel şi liberalii. Dacă pe primii îi înţelegem, că în afară de discurs n-au arătat decât declaraţii de bune intenţii, nu şi soluţii clare, la liberali lucrurile sunt mai complicate. Realitatea este că n-au nici ei oameni, ori cei pe care îi au sunt deja uzaţi. Nu mai au putere de convingere. Nu mai aduc un mic plus, ca să nu mai vorbim de un impuls de încredere. Aşa că mai de voie, mai de nevoie decupează portretul robot al viitorul premier, după chipul şi asemănarea celui… actual. Mai toţi vor, de la preşe­dinte şi până la liberali. Iar un bun amic de-al meu s-a încumetat să facă deja soluţiile. Care, crede el, vor fi de dreapta. Nu l-am putut contrazice, dar am mai nuanţat. Vom spune că ne permitem luxul să mai şi greşim. Dar nu prea credem că ne vom îndepărta mult de realitatea de peste două luni.  Că doar nu-s alegerile din Moldova, unde o casă de sondaj care avea legături cu un actual ministru tehnocrat a greşit doar cu vreo 15 procente. Dar care sunt calculele actuale? Simple. PSD este un partid care nu poate coborî sub 30%. Dar asta nu va fi destul, nici pe departe. Singura şansă a social-democraţilor este să depăşească 40% din numărul total de voturi de la alegerile din 11 decembrie. Sigur nu vorbim aici de 51%, că jocul s-a închis. Dar acest scor este practic imposibil de realizat acum, în 2016. Aşadar orice procent mai mic de 40% înseamnă clar un PSD în opoziţie. Pentru că nu va mai avea cu cine să facă majoritatea. În cea mai fericită ipoteză, ALDE poate scoate un optimist 5%. Dar este foarte probabil să nici nu prindă Parlamentul, mai ales în actuala conjunctură. La această volatilitate şi UDMR va ezita să intre la… bucate. Dar va intra pe dreapta cu liberalii şi cu USR, minorităţile naţio­nale şi posibil şi cu PMP. Dar şi aici, la populari, lucrurile sunt cu semnul întrebării. Până la urmă toate acestea sunt ipoteze de lucru. Sigur, ele au în spate nişte cifre şi fapte trecute. Până la urmă însă, politica nu se face cu sondaje de opinie, ci la urne şi pe numărat voturi efective. Atunci poţi face calcule cu adevărat. Cum social-democraţii sunt ameninţaţi de pragul de minim 40%, la fel şi liberalii pot avea o mare problemă. Aceea de a coborî sub 20%. Sigur poate fi un scenariu de coşmar pentru aceştia, dar şansele de deveni realitate nu sunt de neglijat. Atunci şi ei devin neinteresanţi pentru viitoare alianţe. Iar lovitura, ca o ironie, ar veni tot din dreapta de la electoratul USR. Ce va fi însă vom vedea în seara de 11 decembrie. Până atunci se face aritmetică electorală.

Recomandările redacției