Aşa naş, aşa fin

Presa naţională, în special televiziunile, urlă de câteva zile pentru că marea coabitare Băsescu – Ponta s-a rupt la prima problemă mai serioasă, fondurile europene destinate României. Nu vreau să cred că cei din media naţională sunt atât de naivi încât să fii avut încredere în pactul naţional dintre cei doi, probabil e mai degrabă o chestiune de rating.
Înţelegerea Băsescu – USL, sau Băsescu – Ponta, nu avea cum să dureze. Nu pentru că ar fi fost probleme grave în joc, de nerezolvat pe calea negocierilor. Ci datorită faptului că preşedintele Traian Băsescu nu poate rezista fără scandal, fără să înşele pe cineva, fără să trădeze. După o săptămână, două, trei, simte nevoia să răbufnească. Să-şi atace cumva adversarii, să-i jignească, să-i acuze de tot felul de lucruri. Să-i fenteze, să-i lase cu ochii în soare. E în sângele preşedintelui această boală, e ca un drog, nu poate trăi dacă nu se află în conflict cu cineva, dacă nu înşeală, indiferent de înţelegerile făcute, indiferent de interesul naţional. Nu ţine cont de nimic. Aşa s-a întâmplat cu Petre Roman, care din cel mai mare politician a ajuns la lada de gunoi a PD, imediat ce s-a instalat Băsescu la cârma partidului, la fel a fost cu Tăriceanu, cu care s-a certat după câteva luni, nemaiţinând cont de Alianţa DA, care a câştigat alegerile în 2004 cu eforturi enorme, aşa s-a întâmplat cu soţii Săftoiu, care l-au ajutat să câştige alegerile şi pe care i-a aruncat ca pe două măsele stricate, pe unul de la conducerea SIE, pe celălalt de la Cotroceni. Şi sunt mulţi alţii în această situaţie.
De nouă ani de zile, Traian Băsescu a promovat un mod de a face politică bazat pe conflict şi trădare, pe lipsa de onoare şi de cuvânt. Pe bădărănii, jigniri şi scandaluri. Un fel de a face politică preluat rapid de cei din teritoriu, de baronii locali care se uită la Traian Băsescu ca la soare şi care încearcă să-l imite, mai ales în cele rele. E şi cazul finului de la Arad, Gheor­ghe Falcă, cel care îl copiază pe Traian Băsescu până în cele mai mici detalii, pentru că dacă ne-ar prezenta originalul, probabil n-ar mai ajunge nici preşedinte de asociaţie de bloc. După modelul naşului, finul se hră­neşte şi el cu scandaluri şi trădări. Vedem cum „colaborează“ cu noua putere, cu cei de la USL, cărora le cere ajutorul răstindu-se la ei, tocmai pentru a nu-l ajuta, pentru ca mai apoi să-i poată acuza că nu fac nimic pentru Arad. Un mod pervers de a comunica cu politicienii din alte partide, prin care se urmăreşte doar câştigul propriu, electoral, denigrându-se adversarul, în dauna cetăţenilor din Arad, care prin astfel de „şmecherii“ ieftine nu au decât de pierdut. Vedem acelaşi mod de a face politică şi în relaţia Falcă – Prefectură. Primarul astăzi promite ceva, dând impresia că vrea să rezolve o problemă, şi mâine se răzgândeşte, încercând din nou să atragă voturi, acuzând prefectura că nu vrea să mute o şcoală de ici, colo, când de fapt el are cu totul alte sco­puri, personale, iar şase ani de zile l-a durut în cot, ca să nu spunem altundeva, de şcoala cu pricina.
Modul pervers de a face politică promovat de Băsescu a fost copiat în cele mai mici detalii de Gheorghe Falcă şi în ceea ce priveşte relaţiile cu cei din jur, care l-au ajutat de-a lungul timpului. Am văzut rând pe rând, de la socrul Gheorghe Seculici, la Cristian Moisescu sau Gavril Popescu, cei care l-au dus de mână în campanie, cum Falcă s-a debarasat de toţi atunci când n-a mai avut nevoie. Ba mai mult, a încercat să le facă rău, mai ales lui Gheorghe Seculici, pe care Falcă nu-l va ierta toată viaţa pentru că l-a lansat în politica arădeană şi i-a dat o pâine de mâncat, o dată cu mâna fiicei sale. L-a scos din foame, cum ar veni. Am văzut de-a lungul anilor reprezentanţi PD-L care au muncit zile şi nopţi pentru Falcă, dar care au fost traşi pe linie moartă, fiindcă primarul avea interese noi, care nu-i mai includeau pe cei care au muncit. Sunt exemple de consilieri care patru ani au fost disciplinaţi şi au votat toate propunerile lui Falcă, dar care s-au trezit în afara listei. Că au fost prieteni, fini, cunoştinţe, n-a contat. Pur şi simplu n-au mai intrat în planurile vizionarului.
Acest mod de a face politică a adus România în situaţia dezastruoasă din prezent. A adus tăieri de salarii şi pensii fără milă, datorii de zeci de miliarde de euro făcute fără remuşcări, zeci de mii de firme închise şi sute de mii de şomeri. Dar acest mod de a face politică a fost taxat dur în 9 decembrie, pentru că românii s-au săturat de scandaluri, de certuri, de trădări. Vor linişte, vor ca cei din clasa politică să se apuce de muncă. Asta nu înţelege Traian Băsescu, cum nu pricepe nici Gheorghe Falcă, fiindcă gândeşte cu mintea naşului. Cu o astfel de politică, PD-L are toate şansele să ajungă PNŢCD, de care e şi acum foarte aproape. Pentru Băsescu nu mai contează, în 2014 i se încheie cariera politică, dar pentru Gheorghe Falcă va fi o tragedie, fiindcă o dată cu dispariţia PD-L, va umbla singur pe străzi să-şi caute un partid care să-l primească. Iar cum de-a lungul anilor i-a jignit pe mai toţi de pe eşicherul politic, are toate şansele să rămână cel mai tare independent din Arad. Poate doar la UDMR să-şi găsească un loc călduţ, după ce le-a făcut toate poftele în ultimii opt ani, ca un moţ adevărat ce se pretinde. Încă o do­vadă de caracter.