Ascultaţi cu permisiunea judecătorului: în primele luni ale anului au fost emise 18 mandate de interceptare

0
230

interceptari paginaInterceptarea convorbirilor telefonice sau interceptările ambientale capătă o importanţă din ce în ce mai mare, atunci când procurorii încearcă să dovedească săvârşirea unei infracţiuni. Astfel, atunci când sunt indicii temeinice care să justifice ascultarea cuiva, se cere permisiunea judecătorului, care poate să accepte sau să respingă solicitarea. Dacă între 1 ianuarie şi 15 aprilie 2013, la Tribunalul Arad  au fost soluţionate un număr de 23 de cereri, emiţându-se un număr de 21 autorizaţii  pentru localizarea, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, ori a imaginilor şi convorbirilor din mediul ambiental, un an mai târziu, în aceeaşi perioadă, judecătorii de la Tribunal au soluţionat 31 de cereri şi au emis un număr de 18 mandate  de supraveghere tehnică. Asta în condiţiile în care între timp s-a schimbat legea, operaţiunea de interceptare fiind denumită, în Noul Cod de Procedură Penală, supraveghere tehnică. „Potrivit art. 138, alin. 13 din Noul Cod de procedură penală, prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre următoarele metode: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane”, a declarat Diana Dărăban, purtătorul de cuvânt al Tribunalului Arad. Potrivit noilor reglementări legale, supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice ori în cazul altor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cinci ani sau mai mare. „Conform art. 139, alin. 1 din Codul de Procedură Penală, supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiunile prevăzute de lege în cazul cărora se poate dispune supravegherea tehnică; măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii; probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare”, a continuat Diana Dărăban.

Înregistrările care nu sunt interzise… sunt permise

De menţionat că înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Mai mult, orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege. „Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele arătate mai sus. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului”, a ţinut să precizeze purtătorul de cuvânt al Tribunalului.

Fără căi de atac

 Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. Cererea prin care se solicită încuviinţarea supravegherii tehnice se soluţionează în aceeaşi zi, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, însă participarea procurorului este obligatorie. „Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor de supraveghere tehnică nu este supusă căilor de atac. O nouă cerere de încuviinţare a aceleiaşi măsuri poate fi formulată numai dacă au apărut ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluţionării cererii anterioare de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării comunicaţiilor ori înregistrării acestora, precum şi a oricăror tipuri de comunicări efectuate de aceasta prin orice mijloc de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării. Procurorul are obligaţia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul”, a mai spus Diana Dărăban.

Procurorul poate autoriza o supraveghere limitată

Dacă există motive întemeiate, trebuie spus că procurorul are posibilitatea legală de a autoriza, pe o durată maximă de 48 de ore supravegherea tehnică. Asta, doar dacă întârzierea obţinerii mandatului de supraveghere tehnică din partea judecătorului ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora. „Procurorul are obligaţia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanţa, în vederea confirmării măsurii. În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror. În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege, infirmă măsura luată de către procuror şi dispune distrugerea probelor obţinute în temeiul acesteia”, a încheiat Diana Dărăban.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.