La începutul acestei săptămâni, un important eveniment artistic a fost găzduit de Casa etnografică „PRO PIR KULT” din Turnu, creată și administrată de Piroska Toth și Sutyak Bandi. Este vorba despre o tabără internațională de pictură, aflată la a patra ediție, care a reunit artiști plastici din Polonia, Ucraina, Germania, Ungaria și România într-un cadru natural tipic pentru zona de câmpie în care e situat satul Turnu. Menționez că un rol important îi revine artistei plastice Siska-Szabó Hajnalka, cea care de ani buni a reușit să înființeze la Zerind un Centrul Internațional de Expoziții de Artă, punct de pornire pentru numeroase proiecte în domeniul artelor vizuale, printre care și acest parteneriat cu ”PRO PIR KULT” din Turnu.
Invitații sunt pictori sau, mai rar, oameni cu profesii diferite pasionați de artele plastice, unii cu renume internațional, cum este cazul soților din Polonia: Wladok Karankiewitz este professor universitar și decan al Universității din Czesztochowa, iar Beata Babel Karankiewitz și-a luat de câțiva ani doctoratul în arte plastice și predă, de asemenea, la universitate. Fiul lor, absolvent al clasei de pictură, încearcă să-și găsească propria exprimare artistică, diferită de a părinților.
M-a surprins că, deși vârsta creatorilor este foarte diferită, situată aproximativ între 25 și 65 de ani, emană cu toții „o stare artistică”, dacă o pot numi așa, un amestec de relaxare, seninătate, dar și concentrare asupra pânzei și culorilor. Tinerii Sergey Kondratyuk, din Ucraina și Mario Eiberger din Germania, par inspirați de regnul vegetal, românca Sanda Ciorna din Baia Mare, cu mai multe expoziții personale la activ, atrasă tot mai mult de reprezentările abstracte sau simbolice, este o prezență feminină delicată, dar fermă atunci când afirmă: „nu mai vreau să trăiesc decât ca artist, modul meu de a trăi este arta”. Din Cluj a venit Forro Agnes, absolventă în 1986 a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu”, secția ceramică, la fel de tentată și de pasteluri, care crede cu tărie că „arta vindecă”. Trebuie să o credem, de vreme ce știm că se ocupă de mulți ani cu un domeniu sensibil, dar eficient: terapia prin artă, în care nu se știe niciodată cine dă mai mult și cine primește în relația cu pacienții pe care îi tratează.
Și ceilalți pictori, risipiți prin ungherele gospodăriei din Turnu, pe malul canalului Ier, în grădină, în livadă, contemplă și pictează, apoi mai fac o pauză în care se tolănesc pe pătură la umbră sau, cu o bucurie copilărească, se joacă cu furtunul de apă până când devin uzi leoarcă. Și nu pot să nu-mi amintesc de Brâncuși al nostru, pe care mi-l pot imagina într-o asememnea situație și care spunea: „Când nu mai ești copil, ai murit de mult!”. Da, e
inocența și bucuria sufletului artistului de oriunde și oricând. Cum știm că omul sfințește locul, Piroska și Bandi, au fost gazde perfecte și de această dată, aspect unanim clamat de artiștii prezenți. Prin inventivitatea activităților derulate au reușit să reconstituie o casă tradițională vie, nu un muzeu, în care totul arată și funcționează ca pe vremuri: acareturile sunt pline de utilaje și instrumente agricole, grădina e cultivată cu plante uzuale, de la ceapă până la mac, cum făceau altădată bunicii noștri, cuptorul e pregătit pentru langoș, iar spre seară, la focul din mijlocul curții, artiștii sunt invitați să-și prăjească o bucată de clisă.
În acest areal, pe care artiștii
l-au numit „colț de Rai”, fiecare a creat în ritmul propriu, după model sau imaginație, cu tehnici diferite, picturi figurative sau abstracte conform propriei viziuni, mulțumiți, poate chiar entuziasmați de atmosfera de la casa țărănească din Turnu.
Marieta Gavra

Recomandările redacției