Avem un câştigător?

de Voicu Sida

S-au încheiat şi aceste alegeri. În mare, la ora asta se cam ştiu partidele care au obţinut un punctaj suficient pentru a intra în Parlamentul României. Nu ştim însă, şi probabil va trece ceva timp până o vom afla, cine va conduce ţara, cine va forma Guvernul. La cât de ombilicat arată lucrurile, ni s-a dovedit asta şi pe plan local, după alegerile locale, nu este exclus să avem parte de nişte alianţe complicate, dacă nu chiar imposibile şi la nivel naţional.
Aşadar, avem un câştigător? Avem, dar câştigătorul nu se numără printre partidele care au reuşit să intre în Parlament. Sunt aceleaşi la care ne aşteptam, aceleaşi care ne promit verzi şi uscate de fiecare dată, iar de fiecare dată uită să îşi ţină promisiunile odată ajunse la ciolan. De altfel, singurul lor scop este acelaşi de fiecare dată: ciolanul. Îi ştim şi pe politicienii care au intrat în Parlament. De asemenea, sunt aceiaşi pe care îi ştim şi la care ne aşteptam. Cu puţine excepţii, sunt cam toţi la fel: incapabili, nepregătiţi, indiferenţi şi surzi la necazurile şi la nevoile oamenilor, săraci la începuturile de mandat şi mult mai înstăriţi la finalul lor. În aceste condiţii, în mod cert nu putem spune că noi, alegătorii, suntem învingătorii. Şi de data aceasta, ca de fiecare dată, noi suntem învinşii.
Eu zic totuşi că avem un învingător. Ca după un meci pierdut al naţionalei României, dar în care după tot acel meci dezastruos, se evidenţiază un jucător briliant, care îţi dă speranţă. Că în jurul acelui jucător se poate alcătui o echipă puternică, ceilalţi jucători se vor remonta, iar rezultatele vor începe să apară. Aşa este şi după aceste alegeri. Am pierdut, am jucat lamentabil, dar am câştigat un jucător. Un jucător de la care ar putea începe reorganizarea, jocul bun şi, implicit, rezultatele.
Acel jucător se numeşte Ovidiu Palcu. De ce am speranţe de la el? Pentru că ne-a arătat într-un timp extrem de scurt, pe care l-a avut la dispoziţie, ce însemnă o campanie electorală. Într-un Arad politic anost, lipsit de confruntări reale, de programe politice realiste şi bine gândite, de proiecte sustenabile, Ovidiu Palcu ne-a arătat că se poate. Că poţi să îţi susţii ideile şi într-un mod politicos, fără atacuri la ceilalţi competitori, că o campanie politică poate fi dusă şi într-un mod elegant.
Nu doar modul în care Ovidiu Placu şi-a prezentat proiectele m-a impresionat, ci şi conţinutul lor îmi oferă optimismul de care am nevoie să cred că politica noastră poate fi dusă şi într-un alt mod, diferit de ce mi s-a oferit până acum. Nu doar politica, care este mai mult un mijloc, ci societatea are nevoie de oameni ca Ovidiu Palcu, de ideile unor astfel de oameni, care au reuşit pe plan personal şi au creat societăţi care oferă mii de locuri de muncă, dar care nu uită nici de latura spirituală. Ovidiu Palcu a cumpărat, cu mult timp înainte de a intra în politică, case şi locuinţe la zeci de familii care nu au avut acoperiş deasupra capului. Nu mai pun la socoteală câţi bani a dat celor aflaţi în nevoie şi pe câţi alţii a ajutat.
Nu ştiu la ora asta dacă Ovidiu Palcu a reuşit să intre în Parlamentul României. A pornit târziu în lupta politică şi s-a înscris într-un partid nou, necunoscut: ARN. Îmi doresc totuşi ca, indiferent de rezultat, Ovidiu Palcu să continue să lupte.
Nu sunt convins dacă un astfel de om se poate numi câştigător dacă intră sau nu în Parlamentul României. Ştiu însă sigur cine ar fi câştigătorii: noi, alegătorii.