Pe an ce trece Aradul pierde teren în fața unor orașe cu care eram umăr la umăr acum trei decenii. Nu este vorba de Cluj-Napoca și Timișoara, care erau peste Arad, chiar dacă acest aspect nu este ușor de recunoscut. Dar vorbim aici de orașe ca Oradea sau chiar Alba-Iulia, care au făcut pași mari pe calea dezvoltării. Și Aradul este nu „în față”, cum spunea un fost președinte de Consiliu Județean, ci în spatele (și) acestor orașe, la care  ne uitam de sus acum două decenii. De ce s-a întâmplat asta? Poate și pentru că oamenii sunt prea toleranți cu proasta administrație. Să ne explicăm. De un an și ceva este pandemie, peste tot. Totuși, în aceste condiții speciale trebuie să chivernisești resursele financiare. Asta dacă ești cu scaun la cap și te aștepți la vremuri grele. Nu s-au așteptat, drept dovadă că anul trecut s-au mai făcut douăzeci și ceva de angajări în cadrul Primăriei Arad. Nu ne referim aici și la personalul medical pentru vaccinare, care este plătit de Ministerul Sănătății și nu este angajat permanent. Să nu se înțeleagă că avem ceva împotriva angajărilor. Nu, nici pe departe. Ele  sunt binevenite, fie în mediul privat, fie în cel bugetar, aducând taxe și impozite pentru buget. Numai că anul trecut același primar era la butoane. Da, atunci era interimar. Din toamnă a devenit ales, cu drepturi depline, ca să zicem așa. Numai că  tot el  aproba anul trecut aceste angajări, iar în acest an s-a trezit că nu sunt bani și personalul instituției este prea stufos. Un fel de Hopa-Mitică. Altfel cum se explică imensul scandal pe care l-a stârnit, gândindu-se să economisească vreo zece milioane de lei de la cheltuielile cu salariile. Fără să i-o ceară nimeni. Sigur, sunt vremuri grele, dar nu cu zece milioane de lei rezolvi marile probleme ale Aradului. Până la urmă n-au fost zece , ci chiar 11 milioane de lei pentru șase luni. Un exces de zel inutil.  Între noi fie vorba, la o companie privată care se respectă, un astfel de manager, care azi zice că e laie , mâine că e bălaie,  ar fi fost dat afară, cu șuturi în… dos. Așa, capătă o leafă de la… stat de „doar” 12.000 de lei pe lună. Revenind însă, Filarmonica ar fi fost cu bugetul de salarii …tăiat cu drujba, în proporție  de 40%. Asta, așa la primul impuls. Doar un protest vehement concetățenilor și altor instituții de cultură, actori, artiști de operă, scriitori, au făcut ca intenția să fie mai…anesteziată. S-a …mai dat un milion. Dar nici acesta nu este destul. El rezolvă doar parțial problema. Justificarea edilului, am zice noi ipocrită, este că: „Aradul are nevoie de investiții”. Da, are zicem și noi. Însă, cum și, mai ales  pentru cine sunt făcute acele investiții? Pentru firme ca să capete și ele de lucru sau pentru oameni în cele din urmă? De fapt, în primul rând. Iar dacă privim în urmă, fără mânie, o serie de lucrări sunt cu repetiție. Unele sume pentru lucrări de investiții sunt de-a dreptul uriașe, am zice, iar beneficiile pentru oameni sunt cel puțin sub semnul întrebării. Mai clar: de exmplu degeaba vrei să repari liniile de tramvai, dacă viteza medie nu este cu nimic mai mare față de acum trei decenii? Adică n-ai un beneficiu palpabil. Și altele. Cum ar fi niște terenuri de fotbal, prreconizate a fi realizate la prețuri exorbitante. Dacă vom căuta bine în slide-rile primarului Bibarț cu investițiile, doar din bun  simț am găsi vreo 200 de milioane de lei, care se vor cheltui, zicem noi degeaba, fără vreun folos concret pentru arădeni, plătitori de taxe și impozite.  Chiar la  Filarmonică, în ultimii ani, s-au făcut investiții majore în renovarea clădirii, s-a achiziționat și o orgă. Până la urmă  clădirea nu are nicio valoare, dacă este pustie, dacă  nu vibrează, dacă artiștii nu mai sunt. Ce să faci? Să vezi doar niște ziduri goale? Chiar frumoase  fiind, ele nu ar mai însemna (aproape) nimic. O ultimă mostră de „economie” a banului public este și aceea legată de ornamentele de Paște. S-a spus că nu s-a cheltuit nimic, fiind de la sponsori. Luate cu împrumut. Însă nimic nu e gratis pe lumea asta. Firmele donatoare au contracte cu municipalitatea. Sumele sunt foarte mari. Nu zicem că sunt ilegale. Nu. S-au făcut licitații, s-au încheiat contracte și acte adiționale. Numai că nimeni nu ar fi dispus să scoată din buzunarul său asemenea sume, dacă ar judeca drept. Și dacă te-ai comporta cu banul public ca și cum ar fi al tău (nu în sensul acela, desigur!) atunci poate și investițiile ar fi cu adevărat folositoare oamenilor. Că foarte multe dintre ele nu sunt, se vede cu ochiul liber. Pentru că, din păcate, trăim într-un oraș în care parcă nu mai vrei să stai, ci să pleci. Restul e tăcere…

Recomandările redacției