De mult timp există această pseudodilemă: ai cui sunt banii publici. Vă dau doar două exemple. Vineri, în şedinţa Consiliului Judeţean, s-a votat cofinanţarea unor proiecte pentru modernizarea a circa 72 de kilometri din reţeaua de peste 1.100 de kilometri de drumuri judeţene. Prin votul consilierilor judeţeni, din bugetul Consiliului Judeţean s-au alocat circa 6 milioane de lei. O mică parte faţă de întreaga sumă. Din bugetul naţional se alocă restul, peste 155 de milioane. Acestea sunt datele problemei. De aici au început contrele politice. Ba că din banii guvernului se face drumul, ba că şi Consiliul Judeţean, ba că e meritul parlamentarilor PSD, că doar e guvernul lor, ba că al conducerii Consiliului, că e proiectul lor. Discuţii inutile!!! Banii sunt ai ARĂDENILOR! Politicienii, oricare ar fi culoarea lor politică, doar administrează aceşti bani, îi gestionează. Mai bine, mai prost, mai obiectiv sau pe ochi frumoşi, asta e altă discuţie. Dar, banii sunt ai arădenilor, politicienii, în funcţie de poziţia lor pe anumite paliere ale administraţiei – centrale sau locale – doar îi gestionează! Un alt exemplu ne-a fost dat de primarul municipiului, Gheorghe Falcă, care şi-a început discursul de la deschiderea „Anului Centenar” în felul următor: „Am 50 de milioane…” Iarăşi greşit, sunt banii arădenilor, pe care Primăria şi Consiliul Local Municipal îi gestionează, în funcţie de oportunitate şi respectând legalitatea, ca să definesc exact procedura de folosire a banilor publici. De ce fac aceste precizări? Pentru că fiecare cetăţean al Aradului, plătitor onest de taxe şi impozite, de amenzi şi alte „cotizaţii”, trebuie să ştie că banii sunt ai lui, iar în momentul votului de fapt alege cine să-i gestioneze aceşti bani. O altă remarcă greşită este că „statul dă bani pentru…”. Nu, nu statul dă bani, ci tot noi, arădeni, dar şi timişenii, bihorenii, chiar şi vasluienii, mehedinţenii sau covăsnenii, fiecare după putirinţă. Statul gestionează aceşti bani, îi canalizează conform unor priorităţi. Într-adevăr, aceste priorităţi sunt aleatorii, cei care decid fiind politicienii, dar în esenţă banii sunt ai NOŞTRI! Statul nu dă bani pentru şcoli, pentru sănătate, pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru nimic. Statul este un administrator şi, ca atare, administrează banii noştri! Fac aceste precizări pentru că, de cele mai multe ori, politicienii decidenţi îşi AROGĂ merite, dar nu întotdeauna îşi ASUMĂ anumite acţiuni sau decizii. Discursurile politicianiste arată întotdeuna acea superioritate a arendaşului faţă de ţăranul muncitor de pământ, a arendaşului care se substituie proprietarului, deşi e doar un administrator, cu nimic mai presus ca pălmaşul, profitând conjunctural şi vremelnic de poziţia sa. Iar paradoxul acestor vremuri este că, cu cât „arendaşul” este mai sus, în speţă în administraţia centrală (la Guvern, carevasăzică), cu atât mai autoritar este în privinţa banilor, mai „proprietar”, deşi, repet, sunt banii noştri. Poate par repetitiv, dar odată şi odată tot trebuie să ne înţelegem fiecare drepturile şi obligaţiile.

Recomandările redacției