Bara: „Când SA-ul va deveni funcţional la UTA, cu perspective de afacere, s-ar putea să investesc şi eu”

În sezoanele 2006-2007 şi 2007-2008, echipa fanion a Aradului a dus-o cel mai bine din întreaga sa istorie din punct de vedere financiar, însă nu şi ca rezultate. Numai Nicoale Bara – unul dintre finanţatori altături de Sandu Ion – a investit peste 7 milioane de euro fără ca echipa arădeană să ajungă măcar să termine în prima parte a clasamentului Ligii 1. Mai mult, după cei doi oameni de afaceri s-au certat, iar Bara a avut un conflict şi cu primarul Gheorghe Falcă şi şi-a retras total sprijinul, „alb-roşii” au retrogradat în eşalonul secund. Se întâmpla în vara anului 2008, iar de atunci UTA tot speră că va reveni acolo unde îi este locul. Degeabă, fiindcă s-au ratat deja trei promvări, s-a compromis şi cea din prezenta stagiune, iar clubul se află din nou în colaps financiar. Odi­nioară deputat şi preşedinte la Frigo­tehnica SA, Nicolae Bara s-a retras din viaţa publică la Viena, de unde, însă, este la curent cu ceea ce se întâmplă în curtea fostei sale grupări. Iată ce a avut de spus Bara despre…
…actualul preşedinte al UTA-ei: „Nu am mai vorbit de vreo două-trei luni cu Gio, dar am citit că a declarat că nu mai are posibilitatea să investească în club. Pentru mine nu e o surpriză, m-am mirat că a rezistat atât de mult. Chiar glumeam cu el şi-i spuneam că o să-i iau pe gratis hotelul după ce termină cu UTA. Probabil că a făcut şi greşeli de manageriat, însă îmi pare rău că a ajuns în situaţia asta, mai ales că ştiu cât suflet a pus el şi familia sa. Chiar am văzut cât de pătimaşi au devenit şi soţia sa şi băiatul mai mare…”
…bugetul echipei: „După părerea mea, o formaţie de Liga a II-a care mai are şi pretenţii de promovare, are nevoie de cel puţin 1,5 – 1,6 milioane de euro pentru a se descurca. Toate costă în fotbalul românesc, iar cei implicaţi în fenomen ştiu exact despre ce vorbesc. Probabil, UTA nu are aceşti bani şi de aceea a intrat într-un impas pe care nu ştiu cum îl va depăşi”
…sprijnul autorităţilor locale: „Am citit că de câţiva ani încoace, Primăria şi Consiliul Judeţean au dat ceva bani la UTA. Sunt mulţi, puţini, nu ştiu, dar cred că dacă ne-ar fi ajutat şi pe mine şi pe Sandu Ion la fel, şi ar fi convins şi Universitatea Vasile Goldiş să o facă, probabil, clubul acesta ar fi avut o soartă mai bună. Dar, cel puţin mie, domnul primar Falcă mi-a băgat numai strâmbe, în loc să mă ajute, aşa cum era firesc. Niciun euro nu a dat la club. Şi-o fi spus că ăsta are destui bani, să şi-i cheltuie, ce treabă am eu?! Păi UTA a fost şi este a oraşului Arad! Nu a lui Bara, sau Gio, sau cine a mai fost sau va mai veni la club! Asta ar trebui să înţeleagă domnul Falcă şi cei din jurul său. Eu mi-am pierdut demult respectul pentru acest om, noroc că am învăţat să    respect instituţiile şi nu oamenii”
…Hidişan şi Mara: „M-am bucurat că s-au întors la Arad pentru a încerca să o ajute pe UTA să revină în Liga 1. Ambii sunt fotbalişti valoroşi, e păcat că nu s-a putut mai mult cu ei în echipă. Cu Mara nu am mai vorbit demult, Hidişan m-a sunat de Sărbători, am mai ţinut legătura cu el. Din păcate, desele accidentări l-au împiedicat să mai revină la nivelul de altădată”
…Adrian Falub: „Nu-l cunosc personal, nu am avut niciodată tangenţă cu el, dar CV-ul vorbeşte pentru el. Trei promovări nu sunt la îndemâna unui antrenor tânăr cum este el”
…suporterii UTA-ei: „Am citit că s-au tot schimbat conducerile la Suporter Club, îmi dau seama că e tot mai complicat şi pentru ei să ţină pasul cu evenimentele de la echipă. Poate, ar trebui să se implice mai mult, dar, pe de altă parte, îi înţeleg şi pe ei. Au trecut anii şi peste ei, au alte priorităţi şi chiar dacă sufletul le spune să facă mai multe, îşi canalizează energiile pentru binele familiilor lor. Personal, mai cred că în cazul în care echipa nu îşi ţine fanii la stadion, odată cu trecerea timpului, s-ar putea să nu existe o gene­raţie numeroasă şi frumoasă de su­- porteri, aşa cum am cunoscut-o eu pe vremea când eram la Arad”­
…posibila sa revenire la UTA: „Asta nu se va întâmpla în condiţiile date. Eu nu voi mai băga bani în fotbal, dacă nu simt că pot face o afacere din asta. Clubul e organizat bine acum, sub formă de Societate pe Acţiuni, doar că aceasta nu e funcţională. Ţin minte că şi noi am fost nevoiţi să trecem în 2007 la SA, fiindcă nu am mai fi obţinut licenţa, doar că apoi clubul a revenit la statutul de fundaţie, socie­tate non-profit, adică o formă obscură, de supravieţuire. Dacă acest SA s-ar pune pe roate şi ar fi perspective de afacere, s-ar putea să investesc şi eu. UTA ca business mă atrage, mi-aş dori să câştig într-o zi 2 lei dacă astăzi bag unul. Numai că mi-e teamă că prietenul meu Falcă, între ghilimele – bineînţe- les -, ar întoarce din nou placa dacă     m-ar ştii pe mine în SA”
…ieşirea la liman: „Din păcate, nu sunt prea optimist şi asta nu neapărat pentru că nu văd o cale de ieşire din acest impas financiar în care se află clubul. Eu am văzut şi văd că mai tot sportul de echipă din Arad e la pământ, că nu se investeşte în infrastructură, că s+au dărâmat două stadioane şi nu s-a făcut niciunul în loc. Şi aşa societatea noastră trece prin moment dificil în ceea ce priveşte sportul. În primul rând, vezi tot mai puţini puşti care bat mingea în spatele blocului, prin parcuri, dacă nu-i atragi tu, autoritate locală, spre mişcare printr-o bază sportivă nouă, să le oferi condiţii bune de pregătire, e greu de crezut că mentalitatea lor şi a părinţilor se va schimba. Aradul trebuie să dea mai multă importanţă sportului, să spargă unele ba­riere, altfel echipe ca UTA sau altele cu pretenţii din oraş, vor trebui în permanenţă să importe pe bani jucători din alte părţi”.