Pentru început, dorim să menționăm faptul că Pavel Palcu, procurorul de caz, de pe lângă Tribunalul Arad, a condus audierea inculpatului conform procedurilor legale, așa cum declară și avocatul de caz de la Timișoara.
Ucigașul Dochnal Ladislau Atila, în vârstă de 53 de ani, și-a omorât mama, Leitersdorf Agapia Gheorghina în vârstă de 75 de ani care suferea de demență severă, în noaptea zilei de 30 spre 31 martie. Folosindu-se de o bucată de lemn, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri mamei sale la încheieturile mâinilor și în mai multe părți ale corpului. Deoarece, bătrâna avea un corp suficient de fragil încât să fie de ajuns câteva lovituri zdravene peste încheieturi, preconizăm faptul că ucigașul, care era sub influența alcoolului la momentul respectiv, i-a fisurat arterele din care a țâșnit sângele (așa cum se poate observa și din imaginile afișate), ceea ce i-a cauzat moartea. În dimineața următoare, fiul decedatei a apelat la echipajele SMURD cu mențiunea că mama lui „nu se simte bine și crede că a murit”. Desigur, fiul în vârstă de 53 de ani, care și-a omorât mama, are altă variantă de poveste.
Totul a început când mama lui în vârstă de 75 de ani, Leitersdorf Agapia Gheoghina, a început să avanseze în demență, ajungând la demență severă. Fiul ei, Dochnal Ladislau Atila, a locuit în aceeași casă cu ea,pe strada Bradului, numărul 2 din Municipiul Arad, îngrijind-o în tot acest timp, susține inculpatul. Conform afirmațiilor avocatei de apărare, totodată și ruda inculpatului, ucigașul a lucrat la o firmă de tâmplărie, iar când a început perioada pandemică și-a pierdut serviciul. Deși acesta avea un salariu destul de mare, iar mama lui o pensie de peste 2000 de lei, ei au trăit în casă fără apă și fără curent, în condiții precare și într-o mizerie cumplită.
Totodată, ținem să menționăm faptul că într-o anumită perioadă de timp mama lui a fost internată la spitalul de psihiatrie din Căplâlnaș cu diagnosticul de „Sindrom psihoorganic cerebral de model deteriorativ global”. Pe timpul internării în spitalul de psihiatrie, victima a fost legată de mâini și sedată, (așa cum prevede conduita unui spital de psihiatrie), lucru pe care l-a determinat pe fiul ucigaș să o externeze din spital „din milă”, declară acesta și să o îngrijească acasă „fiindu-mi milă de ea, în condițiile în care am văzut-o deseori legată de pat în perioada internărilor la spitalele de psihiatrie. Am considerat că este obligația mea morală să o întrețin, pot să o întrețin și să mă ocup de toate treburile casei, fiindu-mi rușine să apelez la restul familiei , cu toate că îmi era foarte greu, pentru că nu aveam tot timpul bani pentru cele necesare traiului meu și a mamei mele”, a mai declarat inculpatul.
Interesant este faptul că inculpatul invocă motivul de milă față de mama sa, în condițiile în care el nu mai avea nici un venit în urma faptului că și-a pierdut locul de muncă în perioada pandemică, iar pensia de peste 2000 de lei a mamei lui îi revenea spitalului de psihiatrie care o îngrijea pe aceasta. Putem să ne gândim la faptul că această „milă” la care apelează pentru a se victimiza, ar putea reprezenta doar un pretext pentru faptul că avea nevoie de pensia mamei lui „având în vedere toate problemele și greutățile din familie, am căzut în patima alcoolului, fapt care m-a afectat foarte mult, iar de doi ani de zile mi-am pierdut locul de muncă, trăind doar din pensia mamei, încercând să mă reangajez, dar fără rezultat”, mărturisește inculpatul.
De asemenea, varianta inculpatului, Dochnal Ladislau Atila, sună altfel, susținând faptul că nu el și-a ucis mama, doar i-ar fi aplicat acesteia câteva lovituri „nu mai știu câte” care ar fi dus la moartea mamei lui. Tot el, susține faptul că mama lui nu și-a dat suflarea pe loc, în noaptea aceea, după ce a izbit-o și bătut-o cu acea bucată plată de lemn, ci abia dimineața după ora 7.00 avea să se stingă din viață „trezindu-mă de dimineață, afară începând să se facă lumină. Mama încă scotea acele sunete înfundate ( pe care le scotea și noaptea, după ce a bătut-o), asemănătoare unui geamăt. Am întrebat-o ce face și mi-a răspuns „îs cumva…”(discuția era în maghiară). Atunci, eu m-am dus în bucătărie, am băut o cafea, iar după cinci minute am venit să văd care e starea ei și nu mai mișca. Mi-am dat seama că a decedat și am sunat la 112”.
Verificând dacă afirmațiile făcute de ucigaș, fiul victimei decedate, sunt adevărate, trupul neînsuflețit al bătrânei a fost adus la autopsie. În urma autopsiei, s-a constatat faptul că mama acestuia, Leitersdorf Agapia Gheorghina, a decedat cu multe ore înainte de ajunge echipajele SMURD la fața locului. Fapt, care dovedește că victima nu s-a stins din viață dimineața, ci seara, în urma loviturilor aplicate de către fiul ei pe tot corpul.
Ucigașul, fiul decedatei, se apără prin faptul că mama sa suferea de demență severă, susținând faptul că gestul necugetat pe care l-a făcut a fost pentru că victima „înjura și striga”. Tot acesta, mai spune că factorul determinant care i-a umplut „paharul” a fost și faptul că victima, din cauza bolii, își făcea nevoile prin casă, ceea ce l-a adus la exasperare. Mai mult de atât, el susține faptul că mama lui a luat întâi bucata de lemn începând să urle, ceea ce l-a determinat să o ia din mâna ei și să o lovească „a început să urle fără să o pot calma. În timp ce avea acest comportament, mama a luat o poliță de lemn care era căzută lângă masă, eu fiind exasperat de comportamentul ei, m-am ridicat de pe fotoliu, mama era în picioare, eu ținând acea poliță cu ambele mâini am ridicat-o asupra capului și am început să-i aplic mai multe lovituri, nu pot preciza câte. Țin minte însă, în timp ce o loveam, mama se apăra cu mâna, iar în urma loviturilor primite a căzut, dar nu pot preciza unde, adică pe pat sau pe fotoliu”. Cu alte cuvinte, tot moarta e de vină că a murit.
În continuare, criminalul, Dochnal Ladislau Atila, va fi internat pentru o perioadă de trei zile la Spitalul de Neuropsihiatrie Arad, începând cu ziua de marți a săptămânii viitoare, pentru a vedea dacă inculpatul a avut sau nu discernământ în momentul săvârșirii crimei, respectiv dacă prezintă boli psihiatrice.
Cu mai multe amânunte, revenim în următorul număr al ziarului nostru.
