Nici dacă o calculau nu reușeau să „îmbrace“ Aradul în haine mai potrivite pentru stupida „sărbătoare“ de Halloween. Pentru cineva care se (mai) încumetă să iasă la o plimbare la ceas de seară prin, cândva frumosul oraș, Arad este indicat să își ia pastilele de inimă și să se doteze cu sfori pentru a se salva în cazul în care rămâne blocat în vreuna din catacombele de pe Centru. Nici după război sau după inundațiile din anii ‘70 nu cred ca Aradul să fi arătat atât de înfricoșător ca acum. Că este înfricoșător mai treacă meargă, nu a dat el – Aradul – pe dinafară de frumusețe nici în ultimii ani de zile, dar cea mai mare problemă, care ne-a fost sesizată chiar de către cititori, este aceea că Centrul a devenit extrem de periculos pentru siguranța cetățenilor. „Gropile astea uriașe pe care le lasă muncitorii neacoperite de foarte multă vreme sunt un adevărat pericol. Nu doar că ar putea cineva să cadă în ele, dar acum, odată cu venirea unor ploi, marginile gropilor încep să se surpe și am putea asista la niște catastrofe pe care acum nu ni le putem imagina. Gândiți-vă că avem de-a face cu niște gropi uriașe, care sunt foarte aproape de clădirile vechi de pe Centru. Cu căderea ploilor și luând în considerare dimensiunile gropilor este aproape iminent ca acestea să afecteze chiar structura de rezistență a clădirilor vechi și deteriorate de pe Centru“, atrage atenția Ioan Reac.
Despre deranjul pe care îl provoacă aceste lucrări efectuate de firmele de casă ale Companiei de Apă – Hidroconstrucții SA – și ale Primăriei Arad la adresa cetățenilor Aradului, pentru care, este evident, că nu există nici nici cel mai mic respect, am tot scris și am atras atenția. Tot Aradul este spart de câteva luni bune, nu există locuri de parcare, aglomerația este sufocantă la orice oră din zi și până târziu în noapte, aerul a devenit irespirabil, atingând cote critice pentru sănătatea oamenilor, dar șantierele de lucru sunt goale. Este singurul spațiu în care mai are loc să circule vântul, muncitorii fiind de negăsit. Asta în condițiile în care asemenea lucrări trebuiau să fie efectuate zi și noapte, în fiecare zi. „Nu doar Centrul orașului este întors pe dos. La mine, pe strada Avrig au început lucrările în luna februarie. Eram șocat cât de bine lucrează muncitorii și în ce ritm. Doar că s-au stins repede, iar după Paști, complet. Au lăsat lucrările neterminate, iar de atunci nu am mai văzut nici măcar urmă de fantomă de muncitor pe șantier“, ne spune Carol Pataki.
Pe strada Dragalina este dezastru, și nu de ieri de azi. Un șanț uriaș străbate strada, iar muncitorii sunt greu de găsit.
În galeria foto de mai jos puteți vedea cum arată Aradul noaptea dar și dimineața, într-o zi care ar trebui să fie normală, de lucru. În nici una din cele două ipostaze nu poate fi zărit vreun muncitor.
