Mărturisesc că sunt un mare amator de folclor, de cântece şi jocuri populare, mai precis. Chiar mă mândresc să fiu prieten cu câţiva mari interpreţi de folclor arădeni: Petrică Paşca, Viorel Nistor, Cornelia Căpraru Roman, Rodica Ardelean Oniţă, Voichiţa Suba, Vasile Iova, Aurel Budugan, Traian Roman, Liviu Birta, Victor Varadi… Unde mai pui că l-am cunoscut personal pe marele etnomuzicolog Ioan T. Florea, precum şi pe soţia sa, Ileana Florea.
Un adevărat tezaur naţional, folclorul românesc ne-a făcut cunoscuţi ca naţie şi ca individualităţi peste tot în lume, dovedind Mapamondului că noi existăm pe aceste locuri de la facerea lumii încoace, lăsând în urmă tradiţii, datini şi o limbă vorbită nuanţat, cu vocale şi consoane, nu lătrată, răstită şi avocalică.
Ei bine, ce facem noi, românii cu tezaurul nostru folcloric? Ca orice lucru valoros şi românesc, după evenimentele din Decembrie 1989 noi, românii ne aruncăm excrementele peste folclor, ne pişăm pe el şi-l aruncăm în neant; promovând în locul lui o muzică compusă de nişte răcani ce-şi zic generali, muzică îmbrăcată în straie fistichii şi cântată de nişte indivizi cu pantaloni negri şi cămăşi albe, cu pumnii strânşi la piept. De exemplu cântecele populare (şlagăre) „Cu ce m-am ales în viaţă“ şi „Scoate banii, tată“ sunt create de compo­zitorul de muzică populară Florin Ionaş alintat Generalul. Cum mama dracului, muzică populară compusă?
Zilele trecute am vrut să ascult muzică populară, pe youtube. Am ales un colaj de „Nestemate ale cântecului popular.“  Am rămas interzis de ce-am găsit. Iată o mostră de „text popular“: „Lapte dulce cu smântână/Floricuţa-i fată bună/Ea le ştie ca la carte/Şi pe faţă şi pe spate“. Nestemat folcloric? Doamne fereşte!
Aceşti solişti care cântă cu pumnii strânşi la piept, se manifestă artistic plătindu-şi apariţia la tv, precum nişte anunţuri la mica publicitate la canalele Etno, Favorit, Taraf, Hora, dar nu numai. Cu excepţia TVR 1, nici o televiziune nu promovează muzică populară autentică, nici una nu refuză imitaţia, falsul, vulgarul.  Deşi se numesc posturi folclorice, ipochimenii de la conducerea acelor televiziuni promovează kitshul, făcătura, prostul gust pe post de folclor. Orice tembel care are impresia că ştie să cânte folclor şi care vrea să lălăie la un asemenea post, plăteşte un tarif gras şi apare ca rapsod popular pe ecran, fără nici un criteriu valoric, prostind mulţimea telespectatoare cu aşa-zise producţii folclorice.
Totuşi există un post dintre cele enume­rate mai sus pe care-l agreez. El este Taraf Tv şi face un uriaş serviciu Poliţiei Române: atât „hartiştii“ de manele cât şi ascultătorii acestui post de televiziune (nu toţi, evident) fac parte dintr-o anumită categorie socială, categorie care-şi aduce aportul nemijlocit la popularea excesivă a penitenciarelor. Agreez acest post de televiziune deoarece atâta vreme cât această etnie cântă sau ascultă manele, nu mai are timp să se ocupe de tâlhării, furturi, violuri sau alte fărădelegi.
Astfel, postul Taraf Tv contribuie în mod patriotic la reducerea infracţiunilor. Căci prefer ca Minune, Vijelie, Salam, Guţă şi alţii ca ei să se ocupe de cântat decât de ciordeală căci şi aşa penitenciarele sunt arhipopulate, de-i nevoie de un decret de graţieri să le mai golească oleacă.
Din păcate chiar la posturi arădene de televiziune am văzut inşi în cămăşi albe şi pantaloni negri, care cântau pătimaşi cu pumnii strânşi la piept, melodii despre bani şi duşmani, susţinând că interpretează folclor… Evident, nu lipsea saxofonul, acel instrument din folclorul american, adică din jazz…
În schimb taragotul apare din ce în ce mai rar, din păcate… Noroc cu Petrică Paşca, folclorist autentic care nu se lasă!

Recomandările redacției