Îi vedem zilnic, pe stradă, prin tramvaie, prin piețe sau magazine, încărcați cu plase, sau cărucioare de cumpărături. Sunt părinții și bunicii noștri, care, după zeci de ani de muncă, au ajuns să-și ducă bătrânețile de azi pe mâine, dintr-o pensie de mizerie. Majoritatea pensionarilor din România au dus, în urmă cu 40-50 de ani, greul țării. Au muncit pe brânci, în fabrici și uzine, pe câmpuri, în construcții, în cercetare sau prin multe alte locuri, ca să meargă țara asta bine. Și chiar mergea, chiar dacă, o să-mi se spună că laud fostul regim. Cel puțin în partea de vest a țării am dus-o bine. Și fiecare om care muncea, avea tot timpul o ,,pâine albă” pe masă. Acum, după ani și ani, de când ne-am câștigat chipurile, dreptul la libertate, ei, bunicii noștrii, trăiesc cel mai greu, dintre toate categoriile sociale. Dacă facem o comparație doar cu țările Europei, pensionarii de acolo au cu totul altă viață. Au o bătrânețe decentă, în cel mai rău caz. Însă, o mare parte, dintre bătrânii din afara țării, duc o viață de lux. Își petrec bătrânețea prin vacanțe, pe vase de croazieră sau în stațiunile cele mai scumpe. Mulți dintre ei fac sport sau socializează prin tot felul de cluburi, pentru această categorie de vârstă. La noi, bietul pensionar, nici nu visează la asemenea trai. Speră doar să-i ajungă bănuții ca să-și plătească cheltuielile și să trăiască până la pensia următoare. De cele mai multe ori trecem grăbiți pe lângă ei, uneori ne enervează că se mișcă prea încet, iar noi întârziem la serviciu, dar, dacă am avea răgazul să-i privim am vedea oameni triști, împovărați de griji și nevoi, ,,uscați” de dorul copiilor, plecați în alte orașe sau prin țări străine, la muncă. Mulți dintre ei chiar își duc traiul de azi pe mâine. De nenumărate ori i-am întâlnit prin piețe sau magazine cumpărând foarte puțin. Sunt obișnuiți cu puțin. Toată viața lor a fost o renunțare. Când au fost tineri, au renunțat pentru ca să aibă copiii lor ce-i mai bun. Nu au prea mers prin concedii tocmai ca să-și facă o casă sau un apartament…tot pentru copii, sau să-și țină băiatul, sau fata pe la ,,școli înalte”. Și acum, după o viață de om de renunțări, sunt obligați să trăiască modest. O statistică făcută recent, arată că, la noi, cinci din zece pensionari se simt excluși din punct de vedere financiar și social. Vârstnicii susțin că se simt marginalizați din cauza lipsei banilor, prietenilor sau din cauza problemelor de sănătate. Pentru că mulți dintre ei au probleme de sănătate, iau tratamente, și uneori renunță la medicație pentru ca să-și plătească impozitele și taxele. Cunosc multe cazuri, printre vecinii mei, care o duc greu, dintr-o pensie fără valoare. Unii au noroc cu copiii, că mai vin și le mai aduc una alta. Însă mulți sunt triști, singuri și deprimați. Își așteaptă cu resemnare sfârșitul, uitați de copii, de nepoți și de către autoritățile care ar trebui să le poarte de grijă.
