Majoritatea am fost măcar odată în orașul situat pe ambele maluri ale Mureșului. Lipova, având un cadru geografic deosebit dar și numeroase vestigii istorice este un loc ideal pentru atragerea turiștilor atât din țară cât și din străinătate. Dacă mergi pe centrul orașului ai ocazia să vezi un monument istoric deosebit, Bazarul Turcesc. În perioada ocupației otomane Lipova era un oraş înfloritor fiind capitala unei provincii otomane. „Sub dughene” cum mai este numit, bazarul fiind un edificiu unic în România.
Construit de turci, în urmă cu patru secole, bazarul a avut rol comercial. În perioada medievală, Lipova a fost un oraş înfloritor, mai dezvoltat decât Aradul, iar negustorii din întreg Imperiul Otoman au trecut prin Lipova, unde au încercat să-şi vândă produsele.
Turcii au lăsat moştenire oraşului arădean un bazar cât şi canalizarea, ambele încă funcţionale după mai bine de patru secole. Lipova a fost menţionată pentru prima oară într-un document al Cancelariei Regale a Ungariei, în anul 1245. Regele Bela al IV-lea a ordonat refacerea fortificaţiilor cetăţii, distruse de invazia tătară din 1241. Cetatea s-a dezvoltat şi în Cronica Pictată de la Viena, a fost menţionat faptul că, în 1325-1327, regele Carol I a ridicat în cinstea vărului său, Sfântul Ludovic de Touluse, o mănăstire pentru ordinul franciscanilor, pe lângă care a funcţionat şi o şcoală de călugări. Din 1334 a existat o tipografie în care s-au ştanţat monede, care au fost numite „mărci de Lipova” ori florini de aur. Câţiva ani mai târziu, cronicile vorbesc despre existenţa lui Petru Medicus, un doctor vestit în întreaga zonă. În anul 1426, împăratul Sigismund de Luxemburg a dăruit Cetatea Lipovei fiului ţarului Bulgariei, Şişman, şi în această perioadă a început construcţia unei biserici ortodoxe. În 1446, Iancu de Hunedoara a fost învestit cu toate drepturile asupra târgului Lipova. Pentru merite deosebite în lupta împotriva turcilor, în 1529, Lipova a devenit Oraş Liber Regesc şi Cetate de Scaun de Judecată. Aşezată pe râul Mureş şi cu o importanţă strategică, Lipova a fost disputată între habsburgi şi otomani.
În 1550, turcii au atacat Cetatea Lipova, pe care au cucerit-o după lupte puternice, au pierdut-o şi apoi au recu­- cerit-o din nou, apoi au transformat-o în Sangeac Turcesc în cadrul Paşalâcului Timişoara. Legenda spune că, imediat după cucerirea cetăţii de către turci, aceştia
l-ar fi omorât pe episcopul de Lipova. În 1595 Lipova a ajuns sub ocupaţia armatelor transilvănene şi în 1599 a fost, pentru scurt timp, cucerită de către Mihai Viteazul. Între 1616-1669, Lipova a devenit din nou Sangeac Turcesc pentru 53 de ani. În perioada 1637-1672, a fost construit Bazarul Turcesc. Turcii au captat un izvor cu apă potabilă şi au canalizat oraşul. „La Lipova a poposit cunoscutul istoric, geograf şi scriitor turc, Evliya Çelebi, care a descris-o ca fiind una dintre cele mai mari şi mai dezvoltate cetăţi din zonă“, spun istoricii. Cetatea, conform istoricului turc, a avut o lungime 10.000 de paşi şi cinci porţi. În cetate au existat cinci geamii, un mecet, case cu şindrilă, multe vii, străzi pardosite cu scânduri, două prăvălii, comerţ cu sare, cu haine de postav şi încă două cetăţi mai mici. Lipova a rămas sub dominaţia otomană până în 1718. Turcii au aruncat în aer Cetatea, în asediul din 1695 şi nu au mai reconstruit-o. Austriecii au eliberat Lipova în 1718 şi aceasta a devenit astfel o aşezare din Imperiul Austro-Ungar.
Bazarul din Lipova se găseşte pe Lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii din țară cât și în catalogul monumentelor semilunii în lume.
Istoricii spun că datează din a doua etapă a stăpânirii otomane. El a fost construit în perioada 1637-1672, ca o necesitate pentru comercianţii din Cetatea Lipovei şi cei care au venit din Centrul Europei, Ţările Româneşti şi din întreg Imperiul Otoman.
Din construcţia iniţială au fost menţinute multe elemente, printre care faţada decorativă cu fronton triunghiular, arcadele şi pilaştrii în dosul cărora există un larg pasaj pentru cumpărători. În centrul clădirii se găseşte un frontispiciu triunghiular, decorat cu cinci discuri ceramice care par a fi de provenienţă mai târzie.
Bazarul se află într-o stare deplorabilă la ora actuală. Niciunde în lume nu sunt tratate monumentele istorice precum la noi. Străinii au o grijă desăvârşită şi încearcă să conserve construcţiile ce povestesc despre trecut. Există o nepăsare complice cu incultura. Se dărâmă clădiri de patrimoniu fără nicio remuşcare, altele stau să cadă singure, ori sunt pur şi simplu batjocorite.
Clădirea este utilizată şi astăzi ca spaţiu comercial, fiind făcute tot felul de modificări de prost gust asupra monumen­- tului.
Primăria Lipova nu a fost și nu este deloc interesată să-şi conserve trecutul. Nici unul dintre cei aflați la conducerea orașului, nu a fost interesat să facă ceva pentru partea istorică. În lupta pentru a atrage investitorii străini, care nu vin, şi fonduri europene doar pentru asfaltarea unor străzi, conducerea oraşului a neglijat mereu latura istorică a localităţii, care ar atrage turiştii ca un magnet. Și astfel Lipova, încremenită parcă în timp, cu străzi vechi şi case care te duc cu două secole în urmă, rămâne cum a fost în evul mediu. Dacă ar exista un interes minim de promovare a istoriei orașul ar putea deveni o reală atracție pentru turiști.
 

Recomandările redacției