Un an a trecut cu bunele, dar şi cu relele sale. A trecut cu ţinte atinse, dar s-a scurs şi cu speranţe mâzgălite, cu planuri măreţe care au murit înainte de a se naşte. A fost un 2015 cu tragedia Colectiv, cu Oprea interes naţional care a fost doar al său, cu Guvernul meu, cu ridicări şi neridicări de imunitate. A mai fost şi cu TVA redus la alimente şi cu o scădere de încă 4 procente din acest an, pentru mărfurile şi serviciile nea­limentare. Am avut un an în care s-a pregătit creşterea taxelor şi impozitelor locale, cu autostrăzi scumpe, dar proaste, care se scufundă. La propriu. Aşa, ca o pată de culoare,  au fost construite de companii străine, dar care nu prea am văzut să fie deranjate de cineva. Măcar aşa, ca fapt divers. Poate o fi fost totul în regulă şi aşa este normal ca o autostradă, care n-are altceva mai bun de făcut, să crape. Măcar din când în când. Un 2015 plin cu sirieni şi alte naţiuni din Orientul, mai mult sau mai puţin Mijlociu, care au invadat Europa. La propriu. Unii în refugiu, iar alţii, cei mai mulţi probabil, în căutarea unei vieţi mai împlinite din punct de vedere economic. Apoi a fost Parisul cu atentatele, dar şi cu acordul pentru mediu.
La noi tragedia de la Colectiv a pulverizat un Guvern politic. A fost înlocuit cu un Cabinet tehnocrat. Unii ar risca să-i spună „Guvernul meu”, adică al preşedintelui Iohannis. Noi nu ştim exact. Cert este, că aşa zâmbitor nu
l-am văzut pe preşedinte, nici măcar în seara câştigării alegerilor. Tehnocrat sau nu, Executivul Cioloş a făcut câteva gafe chiar înainte de a începe. Vezi cazurile Baciu şi Guseth. Ce a mai fost în 2015? Am rămas cu salariul minim, aproape cel mai… minim din Europa. Din mai anul acesta va creşte la 1.250 lei brut. După un joc de-a baba-oarba cu impactul asupra economiei şi alte asemenea formulări menite să amâne o decizie s-a căzut la pace. Asta (şi) după ce aproape 3.000 de ciobani au forţat gardurile şi au obţinut ce au vrut. Nu salarii, ci câini mai mulţi şi mai bărbaţi. Un semn clar că oricât de tehnocrat s-ar da Guvernul Cioloş el funcţionează „asistat de aparate”. Rolul lor fiind jucat de cele două mari partide PSD şi PNL şi cu sateliţii lor, mai mult sau mai puţin apropiaţi. Iar dacă se întâmplă un scurt-circuit, Guvernul poate pica în zece minute. Numai că nimeni nu vrea de fapt acest lucru, acum într-un an electoral. Aşa, ce-ar mai fi pentru un 2016? Planuri, proiecte, do­- rinţe mai mici sau mai mari. Ţinte mai vechi sau mai noi, restanţe care au sărit ani la rând. Şi ne spunem: poate acum. Într-un cuvânt un sfârşit, pentru un nou început. Bilanţ şi speranţe. Pentru fiecare dintre noi. Sau, cel puţin aşa ne place să credem…

Recomandările redacției