Biserica Creştină sărbătoreşte, astăzi, marele praznic al Întâmpinării Domnului

0
452

intampinareaBiserica Creştină sărbătoreşte, astăzi, unul din marile praznice dedicate Domnului nostru Iisus Hristos, drept pentru care este considerat Praznic Împărătesc. Se sărbătoreşte astfel un eveniment din viaţa  şi actvitatea publică pământească a Împăratului Hristos. Este o sărbătoare a copilăriei lui Iisus şi unul din puţinele evenimente relatate de către sfinţii evanghelişti din perioada dintre Naşterea Mântuitorului şi Botezul acestuia care a consemnat începutul propovăduirii Evangheliei Împărăţiei Cerurilor. Evenimentele petrecute cu ocazia acestei sărbători sunt evocate de către Sfântul evanghelist Luca în capitolul al doilea al Evangheliei sale începând cu versetul 22 şi până la 39. Astfel ni se relatează că după ce au trecut zilele curăţirii lor după naşterea copilului Iisus, aşa cum prevedea Legea lui Moise  şi care trebuiau să fie în număr de 40 de zile copilul a fost dus la Ierusalim pentru a fi închinat Domnului aşa după cum erau prevederile Vechiului Testament cu privire la orice întâi născut al familei de parte bărbătească. După acest obicei putem spune că şi la creştini  s-a împământenit  tradiţia ca Taina Sfântului Botez să se administreze la copii noi născuţi în jurul a 40 de zile de la naştere ( aproximativ 6 săptămâni). Odată cu acest eveniment aflăm şi faptul că Familia Sfântă era de condiţie modestă, din rândul celor săraci şi umili, jertfa de mulţumire pentru Mântuitorul Hristos  fiind o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. De asemenea, aflăm cu prilejul acestei sărbători, că la Templul din Ierusalim se afla proorociţa Ana şi dreptul Simeon care era drept şi temător de Dumnezeu şi care aştepta mângâierea lui Israel.
Sfânta Tradiţie  ne spune că acest Simeon ar fi fost unul din  cei 70 sau 72  de traducători ai Vechiului Testament  din ebraică în greacă, cunoscută şi sub numele de Septuaginta.
Avem de la dreptul Simeon o mi­nunată rugăciune utilizată până în ziua de astăzi la Slujba Vecerniei, în care Stăpânul este rugat să îi  elibereze sufletul pentru a se odihni în veşnicie şi a se  bucura de Naşterea lui Hristos: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace. Că văzură ochii mei Mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poprului Tău binecredincios” Luca 2:29-32.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea. În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.
Biserica Creştină sărbătoreşte, astăzi, unul din marile praznice dedicate Domnului nostru Iisus Hristos, drept pentru care este considerat Praznic Împărătesc. Se sărbătoreşte astfel un eveniment din viaţa  şi actvitatea publică pământească a Împăratului Hristos. Este o sărbătoare a copilăriei lui Iisus şi unul din puţinele evenimente relatate de către sfinţii evanghelişti din perioada dintre Naşterea Mântuitorului şi Botezul acestuia care a consemnat începutul propovăduirii Evangheliei Împărăţiei Cerurilor. Evenimentele petrecute cu ocazia acestei sărbători sunt evocate de către Sfântul evanghelist Luca în capitolul al doilea al Evangheliei sale începând cu versetul 22 şi până la 39. Astfel ni se relatează că după ce au trecut zilele curăţirii lor după naşterea copilului Iisus, aşa cum prevedea Legea lui Moise  şi care trebuiau să fie în număr de 40 de zile copilul a fost dus la Ierusalim pentru a fi închinat Domnului aşa după cum erau prevederile Vechiului Testament cu privire la orice întâi născut al familei de parte bărbătească. După acest obicei putem spune că şi la creştini  s-a împământenit  tradiţia ca Taina Sfântului Botez să se administreze la copii noi născuţi în jurul a 40 de zile de la naştere ( aproximativ 6 săptămâni). Odată cu acest eveniment aflăm şi faptul că Familia Sfântă era de condiţie modestă, din rândul celor săraci şi umili, jertfa de mulţumire pentru Mântuitorul Hristos  fiind o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. De asemenea, aflăm cu prilejul acestei sărbători, că la Templul din Ierusalim se afla proorociţa Ana şi dreptul Simeon care era drept şi temător de Dumnezeu şi care aştepta mângâierea lui Israel.
Sfânta Tradiţie  ne spune că acest Simeon ar fi fost unul din  cei 70 sau 72  de traducători ai Vechiului Testament  din ebraică în greacă, cunoscută şi sub numele de Septuaginta.
Avem de la dreptul Simeon o mi­nunată rugăciune utilizată până în ziua de astăzi la Slujba Vecerniei, în care Stăpânul este rugat să îi  elibereze sufletul pentru a se odihni în veşnicie şi a se  bucura de Naşterea lui Hristos: „Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace. Că văzură ochii mei Mântuirea Ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poprului Tău binecredincios” Luca 2:29-32.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea. În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorând mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.
Ciprian Tripa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.