Botiș: „Lucrurile realizate greu valorează mai mult”

După zece ani de Ungaria, „Sore” era chemat în vară la Arad pentru a fi unul din oamenii în jurul căruia urma să se construiască noua echipă a UTA-ei. Botiș (36 de ani) a fost barometrul echipei arădene în acest sezon. A condus cu siguranță de fotbalist adevărat, conform valorii, o defensivă care a primit doar 10 goluri în cele 29 de etape ale D-ului. La greu, a urcat în atac și a fost determinant.
–  „Sore”, ne mai desparte o etapă de sfârșitul sezonului, iar UTA știe deja că are titlul județean acontat.
– E un prim obiectiv îndeplinit, după un campionat întreg în care ne-am dorit să ajungem pe locul 1. Am reușit și e cel mai important lucru atunci când se trage linia.
– Spuneai că, indiferent de nivel, trebuie să te implici la maxim. Totuși, drumul n-a fost deloc ușor, cu toate orgoliile locale.
– Într-adevăr, sunt și echipe care sunt contra noastră, să zic așa, dar ne face bine acest lucru. Normal, trebuie să joci și să demonstrezi că îți meriți locul. Nu e ușor, dar e mai dulce când ajungi primul. Lucrurile realizate mai greu valorează mai mult.
– Cum vezi evoluția echipei, după aproape un an de când sunteți împreună?
– Suntem în creștere, iar când spun asta mă gândesc la tot ce s-a întâmplat de când am început, cu nea Feri Tisza, apoi cu nea Vivi Erdei. Sunt băieți tineri, de perspectivă, trebuie instruiți. E greu, dar nu imposibil. Pas cu pas se construiește o echipă, nu e simplu. E și presiunea rezultatelor, însă asta dă valoare jucătorilor care vor să reușească. A fost greu, încă e greu, mai avem mult de învățat ca și echipă și individual. Suntem pe primul loc, pe drumul cel bun.
– Cum e să joci cu copii gen Cotoc și Wild lângă tine?
– Eu îi consider colegi. Nu mai sunt copii. Sper să le fiu de folos, să rămână cu ceva de la mine. E inedit și pentru mine, am venit acasă după atâta timp, s-a format o nouă UTA și mă bucur că sunt integrat în proiect. Băieții sunt receptivi și își doresc să ajungă fotbaliști.
– Îți amintești de fotbaliștii experimentați pe care îi aveai lângă tine, când debutai, ca junior, la Motorul și apoi la UTA?
– Sigur, la Motorul era Toderaș, el era atacant, dar câteva etape am jucat lângă el. Mai erau Drida, Aslău, acum antrenor la UTA, mai cu experiență. Venind la UTA, i-am găsit pe Baicea, Diaconescu, Pap, Emil Șerban. Ei erau pe lângă postul meu, cu gura pe mine cum sunt eu pe cei de azi.
– Cu primul obiectiv îndepli­nit, gândurile se îndreaptă spre baraj și spre finala Cupei României.
– Sigur, și Cupa e un trofeu, mergem să-l câștigăm. Până atunci mai e și Zăbraniul, în campionat. Vrem să promovăm în Liga a III-a. Nu contează care va fi forma sub care se va disputa barajul, noi știm că trebuie să jucăm fotbal, la victorie!