Ajunul Crăciunului este  ultima zi în care se mai vând  brazi, potrivit tradiției. Spre deosebire de alți ani ,și-n ultima  zi era o adevărată revărsare de asemenea arbori oferiți spre comercializare. De toate mărimile și de toate națiile. O adevărată Uniune Euopeană, în miniatură, sub formă de brazi: din Danemarca, Germania, Austria, dar și din pepiniere  autohtone, însă cei mai scumpi și valoroși, din Munții Apuseni. Unii extrași chiar din vârf. „Te sui și 30-40 de metri, până în vârf , să-l tai. Dacă ești foarte bun, îți ia o oră să te urci și să vii jos, cu bradul”, spune I.S. , din Arieșeni, care de ani de zile vine ,la Arad, împreună cu un grup de localnici, în Piața Mihai Viteazul. Care mai de care mai frumoși – brazii- si prețurile, pe măsură, funcție de coronament,înălțime, simetrie și nu în ultimul rând, de disponibilitatea omului de a da. Prețuri de la 50 la 600 de lei. Așa, spre comparație, brazii de la magazine costau între 50 și 100 de lei, maxim 120 de lei ,un exemplar de peste doi metri înălțime. Timp de două săptămâni a fost un adevăratt spectacol al cererii și ofertei. Oamenii nu lăsau foarte mult din preț. Asta până în ultima zi, când vânzătorii trăgeau efectiv de tine, să cumperi un brad. Ce era 70 de lei acum o săptămână, se vindea și cu 30 de lei. Cel de 150, cu 50 de lei. Însă mai mult, oamenii nu lăsau din preț. Ușor, ușor lumea se rărea, semn că erau ultimele mișcări. Câțiva oameni, mai sărmani, au primit de pomană câteva crengi. Dar eu n-am văzut să primească un brad întreg, fie cât de mic. Poate o fi fost. Nu știu. Eu n-am văzut. Unii vânzători făceau snopi din brazii mici și-i legau. Alții îi ciunteau. „Vor fi buni pentru coroane”, a spus, pragmatic,  un alt vânzător, care vedea deja următoarea etapă a afacerii.  Lumina începea să se scurgă tot mai mult din ziuă și semnele trecerii spre seară se vedeau tot mai clar. .Și zgomotele mulțimii erau tot mai slabe, ca al unui scâncet de copil, care se  depărtează. Oamenii din Arieșeni încărcau. Unii snopi de brazi, alții crengi pentru coroane. Ca în  traseul vieții: nașterea și moartea. Acum, toți se grăbeau spre casă să prindă Crăciunul cu familiile  lor.  Și cu brazii secerați,  care nu și- au găsit o casă în Arad.

Recomandările redacției