Prima zi de după starea de urgență, 15 mai, pe strada Mețianu, arată cât de mult au resimțit arădenii obligativitatea arestului (in)voluntar la domiciliu, cu câtă nerăbdare au așteptat să iasă din case. Vestita pietonală, care până ieri era pustie, a revenit la viață, oamenii foșgăie încoace și încolo, neținând prea mult seama de distanțarea socială, o chestiune care, oricât de justificată ar fi, este imposibil de respectat, fie că e stare de urgență fie că este doar alertă. Da, se poate respecta-chiar s-a respectat- de către oamenii care stau la coadă, dar în niciun caz de către unii care se deplasează. A propos de cozi, una destul de lungă s-a format în fața magazinului de mărunțișuri, care s- a redeshis pe 15 mai. Nu prea am priceput de ce s-ar înghesui oamenii la un astfel de magazin până când am văzut afișul de o șchioapă: „Pay Point”. Adică, acolo pot plăti oamenii toate facturile, la apă, la gaz, la curent și altele. Pentru asta stăteau oamenii la coadă.
Am observat că toți erau „seniori”, cum-din dorința de a-i măguli electoral- i-au botezat politicienii pe pensionari și mi-am dat seama prin ce au trecut acești oameni în perioada în care facturile se adunau, iar ei, deși voiau să plătească, nu aveau cum, pentru că nu aveau voie să iasă din casă, în primul rând și pentru că, oricum, nu aveau unde să le plătească, toate fiind închise. Nu cred că vreun politician poate să cunoască dimensiunea fricii „seniorilor„ că mâine, pentru că nu au plătit, se pot trezi că li se taie apa, gazul și curentul.
Dar, să nu divagăm, vorbeam despre revenirea vieții pe Mețianu. Un aspect notabil: nu am văzut niciun om fără mască de protecție, spre deosebire de perioada stării de urgență, când am văzut mulți care nu o purtau. Ce demonstrează asta? Că arădenii nu sunt chiar atât de neștiutori cum cred ăia care vor să-i îmbrobodească și au știut că abia de acum purtarea măștii devine obligatorie, spre deosebire de perioada de dinainte, când era doar o recomandare. Dealtfel însuși EL, Klaus Werner, a declarat, la televizor că prtarea măștii de protecți „DEVINE OBLIGATORIE” în stare de alertă. Păi, dacă „devine„ înseamnă că nu a fost! Oricum, cert este că oamenii se simt un pic mai liberi, inclusiv „seniorii” de care și-au bătut joc guvernanții centrali și locali, nelăsându-i să iasă din casă decât între anumite ore. Să fie ei sănătoși, să nu-i ajungă blestemele sutelor de pensionari din Arad, care, și la 70 de ani sau chiar peste, mergeau de două ori pe zi acasă la o rudă bolnavă și singură sau un prieten, care nu se putea deplasa, cu toate că este departe de vârsta pensionării. Nu vorbesc prostii, cunosc personal cel puțin 15 astfel de pensionari.
Ca să încheiem în notă optimistă: în vecinătatea străzii Mețianu, adică în Parcul Avram Iancu, au reapărut copiii care se joacă printre porumbei, sub atenta supraveghere a părinților sau bunicilor, care nu se mai tem că, de undeva, ar putea să apară un polițist care să-i amendeze. Aștept cu interes o inițiativă a unui consilier local, privind declararea zilei de 15 mai drept „Ziua proclamării eliberării Aradului de sub jugul stării de urgență” !

Recomandările redacției