Orice buget se constituie după criterii politice, indiferent de „necesităţile” sau de „priorităţile” pe care le clamează politicienii. De exemplu, dacă Victor Ponta ar fi câştigat recentele alegeri prezidenţiale, atunci Departamentul Naţional Anticorupţie s-ar fi trezit cu un  buget din care această instituţie, vitală pentru dezvoltarea ţării, n-ar fi reuşit să-şi plătească nici măcar penele de cauciuc, nicidecum salariile magistraţilor şi celelalte cheltuieli pentru stârpirea hoţiei din buzunarele cetăţenilor patriei noastre mioritice. La fel s-ar fi întâmplat şi cu bugetele alocate Agenţiei Naţionale de Integritate, Serviciului Român de Informaţii, Ministerului Public sau Poliţiei Române. „Căpitanii de judeţ” – adică preşedinţii de consilii judeţene, în limbaj contemporan – n-ar fi îngăduit niciodată ca aceste instituţii ale statului să beneficieze de alocări bugetare suficiente, pentru ca să-şi poată face datoria. A câştigat, în schimb, alegerile „neamţul” Klaus Iohannis, astfel că mesajul majorităţii cetăţenilor români cu drept de vot, care s-au prezentat la alegeri, s-a mulat peste mesajul pe care cancelariile occidentale ni-l tot transmit de vreo douăzeci şi cinci de ani: stopaţi corupţia, eliminaţi politicienii corupţi, reformaţi clasa politică, puneţi accent pe educaţie, pe sănătate, pe agricultură, pe infrastructură şi pe stimularea serviciilor. Actualii politicieni, în marea lor majoritate, se opun din răsputeri reformării statului român. Par­lamentarii români sunt în număr de aproape 600, mai mulţi ca parlamentarii ruşi din Duma de Stat, mai mulţi decât cei din Congresul american şi aproape la fel de mulţi ca întreg Parlamentul Uniunii Europene. Fiecare dintre domniile lor au cabinete cu secretare, şoferi, experţi parlamentari, au maşini de serviciu, benzină la dispo­- ziţie şi telefoane cu vorbire nelimi­tată. Credeţi că aceşti parlamentari vor accepta vreodată – fără o presiune publică suficientă – să vo­teze pentru înjumătăţirea numă­rului domniilor lor? Fireşte că nu! Credeţi că stânga socialistă româ­nească va vota vreodată pentru introducerea votului prin cores­pondenţă, câtă vreme este un lucru deja verificat că românii din diasporă – care au apucat să mear­gă cel puţin o dată pe o autostradă occidentală şi s-au plimbat printr-o comună mai răsărită din Cehia sau din Polonia – votează aproape în exclusivitate cu dreapta? Fi­reşte că nu! La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte lupta împo­triva corupţiei. Oamenii care au intrat în politică goi ca Adam şi săraci ca Iov, s-au îmbogăţit într-un singur mandat cât bunicii, străbunicii şi răsbunicii mei – toţi „paori” bănă­ţeni, cu pământ, moară şi birt în casă – într-un lung şir de generaţii. Acum, vine DNA-ul şi-i ia pe „domnii” politicieni la „purecat”, spăr­gându-le uşile caselor pe la ora 5,00 dimineaţa. Devine cât se poate de evident că se vot lupta din toate puterile pentru ca Justiţia să fie subfinanţată. În această cheie tre­buie citită lupta politică ce se  dă în aceste zile în Parlament pentru votarea Bugetului de Stat pe anul 2015. Noroc cu Departamentul de Stat al SUA şi cu cei din Comisia Europeană, care vor suplimenta oricând fondurile DNA-ului şi ale ANI, pentru că distinşii noştri politicieni ar fi falimentat, cu tot dra­gul, aceste instituţii. Cum? Prin execuţie bugetară, fireşte…

Recomandările redacției