Burcă: „Următorul obiectiv e Liga a III-a, indiscutabil!”

Are 25 de ani și e în prim-planul noii generații de arbitri arădeni. Daniel Burcă a devenit „cavaler” al fluierului în 2011 și are avantajul că înainte a jucat fotbal. Bornele din iarbă sunt Telecom Arad, ACU Arad (juniori), AS Vinga, Voința Macea (Liga a III-a), Frontiera Curtici și Voința Mailat.
– Dani, care au fost momentele cele mai frumoase ca și fotbalist?
– Cel mai frumos moment a fost câștigarea campionatului cu Frontiera Curtici, de departe. Apoi, am cucerit Cupa României de două ori, cu Macea și Curtici. Iar ca juniori am câștigat Memorialul „Gheorghe Ola”, cu Telecom, jucam la grupa profesorului Marius Drăguceanu.
– Când ai decis să te concentrezi pe arbitraj?
– Am avut, la Mailat, la mijlocul turului, o ruptură de ligamente. După pauza de refacere, am mai jucat 3 luni și mi-a sărit iar genunchiul. Am zis că nu cred că mai merge cu fotbalul și  m-am concentrat pe arbitraj. Și îmi pare rău că nu m-am apucat mai devreme! Șansa promovării venea mult mai repede. Dar nu spun că îmi pare rău că am jucat fotbal, din contră, am trăit clipe frumoase.
– Se poate spune ce e mai frumos să fii, arbitru sau fotbalist?
– Fiecare are și părți bune și părți rele. Mai mult mi-a plăcut ca fotbalist, aveam colectiv, eram mereu împreună cu colegii, cantonament… Dar și arbitrajul îmi place foarte mult.
– Un meci de care să-ți aduci aminte cu plăcere?
– Mi-am arbitrat chiar fostele echipe, Mailat – Curtici, tur-retur! Mi-am arbitrat prietenii. Sigur, pe teren nu ții cont de prietenii. Învinșii s-au supărat, dar le-a trecut.
– Care a fost cel mai greu duel pe care l-ai condus până acum?
– A fost un Semlac – Pecica, anul trecut. A fost și rivalitate locală, am avut și eliminări.
– Ai o brigadă preferată?
– Cu Casi Băla și Thomas Junger mă simt bine, la fel și cu Alin Bolcaș. Mai era frate-meu, dar s-a lăsat. Am arbitrat la început cu el două-trei meciuri. Cu Casi Băla chiar îmi place, e arbitru de ligă secundă, îți dă încredere, te simți mai în siguranță pe teren.
– Ai un arbitru anume pe care-l admiri?
– De la noi, ca și toți arădenii, Ovidiu Hațegan. De afară îmi place de Nicola Rizzoli. Nu de la finala Campionatului Mondial, ci de câțiva ani. Îmi aduc aminte că a arbitrat un meci din Liga I, Steaua – Dinamo, de atunci îmi place stilul lui.
– Apropo de Mondiale, ce spui de arbitraje? La început a fost meciul și greșeala.
– Cred că și presiunea mare și-a spus cuvântul, nu neapărat arbitrii au fost slabi. Nu are nimeni intenția să greșească.
– Claudiu Tripa și echipa sa de la Comisia Județeană de Arbitri arată multă deschidere către garda tânără.
– Eu zic că a fost cea mai bună alegere. Claudiu Tripa dă mult credit tinerilor și e un lucru bun, altfel nu au cum să crească. Mai greșim, dar e înțelegător. Mie îmi place și când mergem împreună la meciuri, ca arbitru, ai ce învăța de la el.
– Cred că e inutil să te întreb despre ce-ți dorești de la arbitraj…
– Îmi pare rău că am ratat anul ăsta șansa de a promova în Liga a III-a. În luna mai a fost concursul, de atunci m-am pus serios pe pregătire. Următorul obiectiv e Liga a III-a, indiscutabil!