Burghezia proletară

Venit peste noi de-odată cu tancurile sovietice, comunismul a exterminat tot ceea ce apucase să înmugurească, după anul 1866, în societatea românească. Elitele interbelice, cu care ne mândrim şi astăzi, au sfârşit în temniţele comuniste. Fruntaşii satelor, fără a avea altă vină decât aceea că-şi clădiseră bogăţia materială prin munca a câtorva generaţii de ţărani, au fost deportaţi în Bărăgan sau au cunoscut frigurile Siberiei. Săracii s-au bucurat, leneşii au exultat, beţivii au golit pivniţele cu băuturi şi toţi neisprăviţii au priceput că le-a venit rândul să ajungă la putere. I-au izgonit pe proprietari din casele lor şi s-au instalat „la şosea” cu tot calabalâcul magherniţelor în care-şi „desăvârşiseră” cultura proletară. Fireşte, nimeni n-avea habar despre cum se foloseşte bideul, ştiutorii de carte erau rari de tot, iar ataşamentul faţă de „partid” era răsplătit de zece ori mai mult decât competenţa intelectuală sau profesională. Nimeni nu s-a mai mirat că parcurile dendrologice şi grădinile botanice au fost defrişate şi însămânţate cu bostani, că şemineele au fost zidite, balcoanele îngrădite, iar conacele şi castelele au rămas în paragină. Pentru cine nu mă crede, să meargă să vadă castelul de la Conop, pe cel de la Bulci sau de la Căpâlnaş, precum şi livezile sau parcurile dendrologice care le înconjoară. Venită peste noi imediat după retragerea tancurilor sovietice, democraţia de tip occidental ne-a luat absolut pe nepregă­tite. În locul valorilor care fuse­seră exterminate se ridicase o clasă eterogenă de politruci şi de culturnici, cu o educaţie precară şi o moralitate îndoielnică, care n-a putut ţine pasul cu celelalte ţări eliberate de sub co­munism. În vreme ce polonezii, cehii sau ungurii i-au primit cu braţele deschise pe aristocraţii care se refugiaseră în Occident în vremea comunismului, noi i-am fugărit prin aeroporturi şi i-am batjocorit pe toate canalele media. L-am alungat până şi pe Majestatea Sa Regele Mihai I, lăsându-i pe occidentali să se întrebe despre rostul revoluţiei noastre decembriste. Ce-i drept, nu i-am lăsat prea multă vreme în aceas­tă dilemă, deoarece imediat le-am trântit vreo şapte mineriade, cu bâte, ciomege, lămpaşe, camioane şi tot tacâmul aferent luptelor proletare de tip clasic: sediile partidelor „burgheze” au fost devastate, xerox-urile lui Ioan Raţiu au fost prezentate ca tiparniţe de bani calpi, uşa Guvernului a fost smulsă cu „bascula” şi toţi purtătorii de barbă, sau cu înfăţişare de intelectuali de tip occidental, au fost bătuţi în plină stradă. La Arad, de exem­plu, am asistat personal la devastarea sediului PNŢCD, aflat chiar deasupra redacţiei fostului ziar „Adevărul”. Proletarii au arun­cat pe geam, de la etaj, toate tablourile cu Iuliu Maniu, Vaida-Voievod şi cu alţi fruntaşi ţără­nişti, inclusiv un dulap de lemn cu documente „ţărăniste”. N-am să uit în viaţa mea cum s-a izbit dulapul pe trotuar, iar dintre spărturi a rupt-o la fugă un ve­nerabil membru de partid, care se pitise acolo de frica proleta­rilor înturvinaţi de discursurile idioate ale politicienilor vremii.
În vreme ce sărmanii proletari erau fermecaţi de discursu­rile politrucilor („Iliescu apare, soarele răsare!”), cei din eşalo­nul doi al Partidului Comunist Român, împreună cu cei din Securitate, s-au apucat de „privatizat”. I-au încurajat pe ţărani să devasteze sediile CAP-urilor şi SMA-urilor – singurele structuri peste care s-ar fi putut aşeza un sistem asociativ performant – în vreme ce ei, cu acoliţii lor, au pus mâna pe IAS-uri şi pe staţiunile de cercetări. La fel au procedat şi cu întreprinderile şi cu celelalte valori economico-financiare naţionale, astfel că a început să apară „burghezia proletară”, acest coşmar contemporan care riscă să ne rupă iarăşi de valorile civi­lizaţiei de tip occidental. Uitaţi-vă cu câtă greutate se dau bă­gaţi în puşcărie atunci când sunt prinşi furând din averera naţională, cum blamează justiţia şi cum ma­nipulează presa. Ne-am pricopsit cu cel mai mare Parlament din Europa, aproape egal – ca număr de parlamentari – cu cel de la Bruxelles. Iar noi n-avem nici măcar vaccin antigripal…