Burghezia din Moldova şi din Ţara Românească era una cu ştaif. Provenea fie din Bizanţul turcit, în accepţiunea fanariotă a noţiunii, fie din înrudirile succesive ale boierilor pământeni cu nobilimea poloneză, rusească sau nemţească, după cum băteau vânturile şi soroacele în această parte a bătrânului continent. Una peste alta, jumătatea secolului al XIX-lea ne-a „prins” cu o burghezie autohtonă de toată isprava, care a reuşit să configureze România modernă şi să pună temelia viitorului stat naţional unitar, pe care îl mai cunoaştem şi sub numele de România Mare. După două-trei generaţii, burghezia românească era pe deplin compatibilă cu cea europeană, cel puţin în ceea ce priveşte educaţia şi rafinamentul. Stau mărturie castele şi conacele din spaţiul carpato-danubiano-pontic, parcurile dendrologice care le străjuiesc sau cărţile rare, tablourile şi celelalte opere de artă pe care încă le mai putem vedea în colecţiile Bibliotecii Naţionale. Au urmat deceniile de ciumă comunistă, când tot ceea ce s-a adunat în secole întregi de agoniseală s-a dus pe apa sâmbetei. Tot ceea ce avea şi cea mai mică atingere cu noţiunea de „burghez” trebuia exterminat. Aşa a dispărut floarea intelectualităţii româneşti în temniţele de la Aiud sau de la Balta Albă şi tot aşa s-au năruit castelele şi conacele din România, devenite peste noapte „semeteuri”, sedii de CAP-uri sau, pur şi simplu, saivane pentru capre şi oi. Nici muzica clasică n-a scăpat, fiind considerată la rându-i deprindere burgheză, ce „oprima” maneaua proletară. Fireşte, fără educaţie şi fără contactul cotidian cu marile capitale ale lumii civilizate, s-a dus şi ştaiful. Berea, fasolea, ceapa şi pastrama pot ţine de sete şi de foame, dar nu pot înlocui caşcavalul, fileul, icrele şi vinul subţire. După cum nici nădragii bufanţi, cămaşa cazonă ori cizmele pingelite nu pot produce impresie pe podiumurile de modă. Blocurile înghesuite, filmele de şantier şi romanele proletare au epuizat orice formă de expresie artistică şi cu acest pustiu axiologic am ajuns să batem la porţile celui de-al treilea mileniu al erei creştine. Ce-a urmat, ştim cu toţii. În loc să revenim la formele părăsite în urmă cu cincizeci de ani, ne-am lăsat seduşi de comuniştii şi de securiştii de serviciu. Am votat cu FSN-ul şi i-am alungat iarăşi din ţară pe „ciocoii” şi pe „burghejii” care veniseră să-şi preia castelele şi conacele de care fuseseră deposedaţi, iar pe Majestatea Sa Regele Mihai I l-am fugărit cu poliţia pe Aeroportul de la Otopeni. Ne-am şters la dos cu Proclamaţia de la Timişoara, iar pe securiştii din comerţul exterior i-am lăsat să rămână cu conturile pline de dolari. În loc să-i pedepsim pe securişti şi pe comunişti, i-am ales în fruntea ţării pe mai departe, să se înfrupte din bugetul patriei. Chiaburii bănăţeni, bunăoară, care erau fruntea satelor în perioada interbelică, n-au fost despăgubiţi nici astăzi pentru anii de deportare în Bărăgan şi pentru lichidarea averii. În schimb, cei care s-au cocoţat în fruntea patriei după 1989  au ocupat abuziv „vilele” RAPPS – de fapt fostele conace burgheze despre care vorbeam mai sus – şi nu se mai dau scoşi nici în ruptul capului. Cât de penibili pot să fie atunci când încearcă să afişeze un aer aristocratic, care nu li se potriveşte nicidecum. Iar dacă oameni ca Mircea Geoană, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Vladimir Tismăneanu, Petre Roman sau Adrian Severin pot să înşele aparenţele şi să fie încadraţi în ceea ce acceptăm să denumim ca fiind „burghezie proletară”, nu acelaşi lucru îl putem spune despre Gigi Becali. În acest caz mioritic – chiar dacă patronul Stelei locuieşte într-un castel boieresc cumpărat pe banii lui şi nu furat de la stat – comparaţia miliardarului din Pipera cu aristocratul Constantin Bălăceanu Stolnici devina una de-a dreptul zdrobitoare. Pur şi simplu, miliardarului îi lipseşte cu desăvârşire ştaiful…

  • A.Rădeanu spune:

    O fi mai subţire Bălăceanu Stolnici, dar a fost informator al Securităţii, ca şi Amedeo Lăzărescu, Quintus şi alţi liberali „cu ştaif”, pe când familia lui Becali a fost persecutată de Securitate pentru activităţi … liberale.

  • Sinaciov-burghez in devenire spune:

    Care burghezie,care proletari??!! Acu’ in Romanica nu exista decat hotzi cu staif si prostovani care rabda….Profesore,ai scris un „artikel” fara cap si fara coada,un adevarat haloimas,iar in final l-ai bagat si pe jiji in daravera asta,fara niciun rost! Pacat….

Comentariile sunt închise.

Recomandările redacției